012 RUGĂCIUNE DE UMILINŢĂ CĂTRE DOAMNA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU MAI ALES PENTRU VREMEA CÂND VREA CINEVA SĂ SE ÎMPĂRTĂŞEASCĂ

Maică
a lui Dumnezeu, care eşti mai presus de toată mintea şi cuvântul. Preasfântă Fecioară care covârşeşti toată fecioria, ca ceea ce şi mai înainte de dumnezeiasca naştere ai fost Fecioară mai presus de toate fecioarele, şi intru însăşi naşterea, şi după naştere, la fel ai rămas. Tu, prin care firea oamenilor cea de mult căzută şi de la Dumnezeu depărtată, din hotărârile"2 iubirii de oameni celei negrăite şi ale pogorârii"1 celei neasemănate s-a unit cu firea cea dumnezeiască şi fericită, care nicidecum nu a suferit abatere sau amestecare sau schimbare. Tu, prin care şi după aceasta prea înfricoşată unire şi împăcare, prin zavistia vicleanului şi prin deşertăciunea minţii noastre, căzând din starea cuveni-
tă nouă, suntem iarăşi chemaţi înapoi, şi pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru îl aflăm milostiv către noi prin mijlocirile tale cele neobosite către Dânsul şi prin rugăciunile cele preaputemice.
Pe tine, Stăpână, te chem, şi ţie mă rog. cea milostivă şi iubitoare de oameni Maică a lui Dumnezeu Celui milostiv şi iubitor de oameni, stai lângă mine şi în ceasul acesta, când mai mult ca altădată am nevoie de şi mai mare acoperământ şi sprijineală de la tine. Căci fiind eu cu totul necură- ţie şi noroi de păcate şi lăcaş cuprinzător al tuturor patimilor celor de suflet pierzătoare, vreau să mă apropii de preacuratele şi înfricoşatele taine ale Fiului tău şi Dumnezeului nostru, dar mă îngrozesc şi de cutremur sunt ţinut, căutând la mulţimea fărădelegilor mele. Căci care dinsimţurile mele nu le-am folosit rău eu, ticălosul? Ce uneltire şi născocire diavolească nu am săvârşit cu făţărnicie, de bunăvoie şi cu covârşire? Cu ce gânduri preanecuvioase şi închipuiri deşarte nu m-am pângărit? Ce fel de robie nu mi-a stăpânit desăvârşit mintea? Căci eu nu mă învârt ca un rob numai în patimile în care, ca un ticălos, am căzut mai inainte.
Iar mintea nu mi-o tulbură doar chipurile rele pe care le-am adunat, nestăpânindu-mi simţurile, doar faptele sau cuvintele altora, pe care din negrijă le-am auzit sau le-am văzut. Ci mi-am risipit vremea vieţii mele ticăloase cu cele care nu s-au făcut şi nici nu se vor face, care nu s-au auzit sau văzut, pe care le-a adunat mintea mea cea pătimaşă şi putredă, copilărească şi neroditoare, împreună cu făcătorul răutăţii, ca şi cum ar fi adevărate.
întru atâtea şi aşa mari rele aflându-mă eu, ticălosul de unele ca acestea, mai presus de fire şi preadumnezeieşti. la care şi îngerii a privi doresc, am socotit să mă apropii, Stăpâna mea. Şi mă tem ca nu cumva, ca un nevrednic, legat fiind de mâini şi de picioare, ca cel neimbrăcat în haină de nuntă, să fiu aruncat în întuneric, în loc de lumină şi de împărtăşire a dumnezeiescului Dar, osândit fiind să locuiesc în întunericul cel potrivit mie. Dar ce să fac? Cu nevrednicie împărtăşindu-mâ cu nişte Taine prea înfricoşate ca acestea, pedepse ca acestea şi mai rele decât acestea aştept să sufăr. Iar dacă rămân multă vreme neîmpârtâşit de ele având ca pricină nevrednicia mea, in adâncul relelor că-
zând, nu bag de seamă şi astfel mă fac vinovat de aceleaşi pedepse sau de altele şi mai mari.
Strâmtorat sunt aşadar din amândouă părţile, de aceea şi alerg către tine, ajutătoarea cea prea- tare cu adevărat şi nebiruită. Milostiveşte-te dar, preacurată Maică a lui Dumnezeu, spre mine, şi folosind către Fiul tău îndrăzneala ta cea de Maică, cere-mi mie iertare greşelilor mai înainte făcute şi mă arată pe mine nevătămat de focul arzător al Tainelor Lui celor de viaţă făcătoare. Şi mai ales, fiindcă, mai presus de fire, ai puterea lucrătoare la fel ca voinţa, învredniceşte-mă să mă cură- ţesc şi să mă luminez prin împărtăşirea acestora. Şi îmi ajută să petrec rămăşiţa vieţii mele intru pocăinţă. cu sfinţenie şi cu smerenie în lucruri, în cuvinte, în gânduri şi intru toate mişcările sufletului şi ale trupului, de-a pururea fiindu-mi de faţă, indreptăndu-mă, sprijinindu-mă, povăţuindu-mă, puterile cele potrivnice surpându-le şi ca pe un rob, deşi netrebnic, al bunătăţii tale. dinspre toate părţile ocrotindu-mă şi păzindu-mă.
Adevărat, Stăpână cu totul binecuvântată, să nu întorci deşarte rugăciunile mele cele nevrednice şi prea ticăloase, ci şi în viaţa această, şi în vremea ieşirii ticălosului meu suflet, şi la înfricoşata şi nemitarnica Judecata ceea ce va să fie, fii de faţă, ajutându-mi şi de toate cele urâte izbăvindu-mă, pentru ca prin darul tău fiind mântuit, să te binecuvântez şi să te slăvesc şi cu razele tale luminându-mă, spre lauda, spre slava şi închinăciunea Treimii Celei preabune şi a toate lucrătoare şi fericite să tind intru toţi vecii vecilor. Amin.