Ceea ce singura esti bucurie celor scârbiţi şi părtinitoare ce celor
celor ce se nedreptăţesc, mângâierea celor ce plâng şi ajutor celor neajutoraţi, cercetare celor neputincioşi, acoperământ şi sprijineală celor ce se chinuiesc, liman celor ce se înviforează şi toiag orbilor, povăţuitoare celor rătăciţi şi scăpare tare celor din nevoi, Născătoare a lui Dumnezeu cu totul fără de prihană, ia aminte la această ticăloasă şi netrebnică rugăciune a mea, pe care o aduc ţie cu inima strânsă şi scapă-ină de viforul cel rău al gândurilor. Izbăveşte-mă de somnul cel greu care mi sa pricinuit din lenevire şi depărtează de la mine trândăvia cea cumplită. Izbăveşte-mă de tirania cea amară a dracilor, scoate-mă din obiceiul cel rău al patimilor şi, precum ştii, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul tău, cel ce intru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdile mântuirii.
Dă-mi mie, Preacurată, cu osârdie să fac poruncile Fiului tău şi Dumnezeului nostru şi să păzesc totdeauna aşezămănturile Lui cele mântuitoare şi mă întăreşte sâ-I înalţ cu cuget treaz şi cu minte deşteaptă cântări de slăvire bine primite. Căci nădăjduind întru tine, Pricinuitoarea bunătăţilor şi Ajutătoarea, aduc această cerere, aşadar, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preacurată, nici să mă întorc smerit şi ruşinat ci să aflu prin tine , de Dumnezeu dăruită Stăpână, sfârşit grabnic cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o ajutătoare a noastră, a păcătoşilor, şi împlinitoare a cererilor mele, să te laud şi să te măresc pe tine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu