041 RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU ŞI TATĂL CEL IUBITOR DE OAMENI

RUGĂCIUNE
CĂTRE DUMNEZEU ŞI TATĂL CEL IUBITOR DE OAMENI



Iţi mulţumim Ţie
întru tot bunule Stăpâne, Părinte mai presus de fiinţă, mai presus de minte şi mai presus de cuvânt, întemeierea cea mai presus de fiinţă şi ascunsă şi întărirea cea neclintită, Născător cu totul fără de început al Fiului Tău Celui de viaţă făcător a cărui mărime nu este cu putinţă a o spune datorită ne-
sfârşirii şi nemărginirii , Cel simplu şi mai presus
239
de simplitate şi de unitate,Cel decât toată înţelegerea mai înalt, Bunătate cu totul nemărginită şi nepovestită. Mulţumim Ţie că ne-ai dăruit nouă necredincioşilor ca slobozi şi cu fericire să rostim numele Tău cel negrăit, de neînţeles şi necuprins
[de minte] şi, lucrul cel mai înfricoşat, să Te chemăm Tată pe Tine, Cel intru cei din înălţime neînţeles. îţi mulţumim Ţie, Dumnezeule, Cel ce bine ai voit ca unul născut Fiul Tău, prin care veacurile le-ai făcut, să se facă om, şi prin înfricoşatele
Lui patimi şi prin Crucea cea mântuitoare, din tirania diavolului şi din stricăciunea morţii ne-ai scos. îţi mulţumim Ţie, Doamne al Puterilor, Cel ce în ceasul al treilea ai vărsat Duhul Tău cel Preasfânt peste Sfinţii Apostoli şi i-ai umplut pe ei de darul, de înţelepciunea şi de priceperea venite de la Tine, pentru mântuirea neamului nostru.
Insuţi iubitorule de oameni, Stăpâne, auzi cuvintele rugii mele şi primeşte rugăciunea mea, a păcătosului, şi precum m-ai zidit numai din bunătatea Ta, tot aşa, pentru ea, mântuieşte-mă. Căci din faptele mele nici măcar o urmă ştearsă de mântuire nu am, ci doar aşteptarea muncilor de multe feluri. Căci dacă şi „pentru un cuvânt deşert mi se va cere seamă în ziua cercetării nenumăratelor fărădelegi cu care am greşit eu, ticălosul, ce răspuns voi putea da eu? De aceea, deznădăjduit fiind de orice îndreptare prin fapte, alerg doar la bunătatea Ta, care covârşeşte tot cuvântul şi toată mintea şi, ţinând-o ca pe o ancoră tare a nă dejdii, mă rog mărturisindu-mă:
Am greşit, curăţeşte-mă, Doamne. Am nelegiuit, iartă-mă, Stăpâne. Te-am întărâtat, Îmblânzeşte-Te
şi păzeşte de acum înainte ticălosul meu suflet neîntinat şi cu conştiinţă curată. Izbăveşte-mă şi mă mântuieşte de valul cel mult învolburat şi mult turbat al greşelilor mele celor de voie sau fără ştiinţă şi mă îndreptează la limanul cu totul lin al voii Tale celei de viaţă făcătoare şi mântuitoare. „Dă-mi mie întru cuvântul Tău înţelepciune şi întru frica
2 2
Ta insuflă tărie." * Adu-ţi aminte de mine cu milă, Doamne, când chem eu numele Tău cel preasfânt şi închinat, şi-mi dăruieşte mie şi cealaltă parte a zilei acesteia paşnică şi fără de păcat. învredniceş- te-mă să Te iubesc şi să mă tem de Tine din toată inima şi să fac întru toate voia Ta cea sfântă, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că bun şi iubitor de oameni eşti şi Tie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.