058 RUGĂCIUNE FOARTE FRUMOASA ÎNTRU ACEEAŞI VREME BĂTRÂNULUI CHIRIL DIN CONSTANTINOPOL

RUGĂCIUNE FOARTE FRUMOASA ÎNTRU ACEEAŞI VREME
BĂTRÂNULUI
CHIRIL
DIN CONSTANTINOPOL



Doamne Dumnezeul meu,
„către Tin e mânec" , zice a Prorocu l David , ş i „de mi-am adus aminte d e Tin e i n aşternutu l meu , i n dimineţ i a m cugeta t spr e Tine , c ă Te-a i făcu t aju torul meu" . Aşadar , ş i eu , păcătosu l ş i nevred nicul , mânec cătr e Tine , împreun ă c u prorocu l ş i împăratul , Doamn e Dumnezeu l meu .
Aceast a est e grija me a cân d m ă scol di n som n
ş i întâi a cugetar e a minţi i mele , fiindcă est e dato ri a mea d e neînlăturat , privitoar e l a însuşi scopul pentr u car e m-a u zidi t mâinil e Tale , adic ă s ă laud , s ă slăvesc ş i s ă măres c preasfântu l Tă u nume . Că d T u eşti , Doamne , început fără d e început ş i sfârşit fără d e sfârşit Căc i precu m î n afară d e Tin e nimen i
n u pute a s ă l e zideasc ă p e toate , to t aş a nic i el e n u s e putea u zidi un a p e alta , c i numai d e cătr e daru l ş i putere a Ta , pentr u c a să-Ţi slujească toat e
Ţie , d e car e a u fost făcute , ş i c a s ă propovăduiasc ă mărime a slavei Tal e cele i negrăite . Dec i Tu , Doam n e Dumnezeu l meu , Ziditoru l ş i Făcătoru l tuturor , T u eşt i Dătătoru l tuturo r bunătăţilor . Căci c e est e
i n fire, sa u î n Dar , sa u î n trup , sa u î n suflet, car e s ă n u f i fost adu s într u fiinţă pri n bunătate a Ta ?
Căc i T u eşt i izvorul desăvârşirilor , noianu l mă rimilor , adâncu l milei ş i mare a îndurărilor . T u eşt i chipu l frumuseţi i cele i neasemănate , di n car e ie s • toat e cel e c e sun t T u eşt i Dumnezeu l dumnezei lor, Sfântul sfinţilor, împăratul împăraţilo r ş i Domnu l domnilor . T u eşt i pricin a pricinilor , Viaţa viilor, Rânduiala , Bunacuviinţ ă ş i Slava tuturo r celo r vă zut e ş i a celo r nevăzute . T u eşt i Făcătoru l ş i zidi torul meu , Ce l c e dintru nefiinţă m-ai zidit ş i m-ai închipuit dup ă chipu l ş i asemănarea Ta . T u eşti Stă - pânitorul sufletulu i meu , Ce l c e c u negrăită pur tarea T a d e grijă m ă păzeşt i c a s ă n u m ă întorc iarăş i întru nefiinţă . T u eşt i cel c e m ă Sfinţeşti ş i
m ă înalţ i pri n daru l Tă u ş i vre i s ă m ă slăveşti ş i
s ă m ă fericeşti îndulcindu-m ă d e viaţa T a ce a veş nică . Ş i p e lâng ă acestea , T u eşt i ajutorul me u ş i Sprijinitoru l ş i Făcătoru l d e bine , împăratul me u ş i
Domnul meu, Tatăl meu şi Mirele meu. Tu eşti Născătorul sufletului meu, Scopul cel mai de pe urmă al bunăstării mele, Aşezarea mea în starea de mai înainte a fericirii mele şi Desăvârşirea vieţii mele.
Acestea toate eşti Tu pentru mine, şi orice altceva mi-ar fi mie spre bine, dulce, cinstit şi mântuitor, fiind Dumnezeul meu, Domnul meu, Făcăto rul meu, Dumnezeu şi om. Căci pentru mine ai binevoit să Te faci om. Tu eşti Izbăvitorul meu, Slobozitorul meu, Tu eşti Mântuirea mea, înţelepciunea mea, Dreptatea mea, Sfinţenia mea, Izbăvirea mea, Curăţenia mea, Jertfa mea, Mielul meu, Arhiereul meu, Mântuitorul meu, Mijlocitorul meu, Dascălul meu, Păstorul meu, Pilda mea. Asemănarea mea. Mângâierea mea, Bucuria mea, Veselia cea veşnică. Tu eşti Doctorul răutăţilor mele, Tămăduitorul patimilor mele, Pierzătorul păcatelor mele. Căci de câte ori mă voi apropia de Tine, de câte oii îţi voi spune scârba inimii mele, de câte ori va picura lacrimă fierbinte din ochii mei, de atâtea ori, Doamne Iisuse Hristoase al meu, îmi deschizi braţele Tale cele sfinte şi îmi Întinzi mână de aju
tor şi mă învredniceşti pe mine, nevrednicul, de sprijinul Tău cel neaşteptat.
Tu, Doamne, Dumnezeul meu, cu smerenia Ta cea desăvârşită, vindeci mândria mea. Cu sărăcia Ta îndepărtezi de mine iubirea de avuţie cea ne săţioasă. Văpaia relelor mele o stingi cu scârbele pe care pentru mine le-ai pătimit. Mânia mea sălbatică o domoleşti cu blândeţea Ta cea negrăită. Zavistia mea asupra aproapelui, pe care neîncetat o ascund în inimă, o veştejeşti cu dragostea sădită în firea Ta cu care m-ai iubit îndrăcirea pân- tecelui şi lăcomia mea satanică le opreşti cu fierea şi cu oţetul pe care le-ai gustat pentru mine. Lenevirea pierzătoare şi trândăvia le iei de la mine cu ostenelile pe care le-ai suferit pentru mine. Căci pentru mine ai postit, ai umblat, Te-ai ostenit, ai asudat, ai priveghiat, Te-ai rugat, ai lăcrimat, ai fost gonit, ai fost ocărăt, ai fost batjocorit, ai fost scuipat, ai fost bătut, ai purtat cunună de spini, ai răbdat Cruce şi la urmă ai primit moartea de bună- voie, îngroparea de trei zile şi pogorârea in iad.
pe care toate . Doamne, Dumnezeul meu, le-ai su-
ferit pentru mine. Deci pe toate acestea le am ca pe nişte binefaceri spre mine, nevrednicul, şi aşa le socotesc, le măsor, le primesc, le spun, le mărturisesc şi le propovăduiesc.
Aşadar, Preadulce Stăpâne şi Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, platnic şi datornic fiind darului Tău, nu mă pricep cu ce să-ţi răsplătesc Ţie pentru toate acestea. Nu ştiu cum să-Ti mulţumesc Ţie, Celui ce atâta iubire de oameni şi milostivire ai arătat spre mine, încât, dacă aş avea inimile şi limbile tuturor şi dacă aş vrea cu toate de odată să-Ţi mulţumesc şi să Te iubesc pe Tine, Cel ce atâta m-ai iubit, cred că nici aşa nu mi-aş putea plăti destul, şi nici cât de puţin, o asemenea datorie. Deci ce voi face sau ce voi zice eu, ne vrednicul? Nimic altceva nu pot, Iubitorule de oameni Doamne, decât să-Ţi mulţumesc Tie şi să propovăduiesc bunătatea Ta cea nemăsurată şi mila Ta cea negrăită către mine. Iar pentru aceasta, Doamne şi Dumnezeul meu, nu voi pregeta să iau ajutor de la alţii şi să chem toată zidirea, cerul, pământul şi toate făpturile mâinilor Tale cele văzute şi cele nevăzute, ca fiecare să-mi ajute să
Te laud, să Te binecuvântez şi să-Ţi cânt lauda pe care cei trei tineri a; Tăi preabinecinstitori o cântau în cuptorul focului, zicând: „Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînăl- ţaţi întru toţi vecii. Deci dator fiindu-Ţi toată mulţumirea şi binecuvântarea, Doamne, Dumnezeul meu, neîncetat Te voi lauda şi Te voi slăvi pe Tine în toate zilele vieţii mele.
Căci Tu eşti Cel ce m-ai zidit. Tu eşti Cel ce m-ai răscumpărat CJ scump sângele Tău. Tu eşti Cel ce mă păzeşti cu darul Tău în toată vremea şi locul, Cel ce în tot ceasul şi minutul cercetezi şi străjuieşti sufletul şi viaţa mea. De aceea tot mă fac al Tău. Fără Tine nu pot să mă mişc sau să fac nimic dacă nu v e i binevoi Tu. Ştiind aceasta eu, smeritul şi nevrednicul, începând din ceasul acesta, Doamne Dumnezeul meu, mă dăruiesc Ţie şi mă fac rob veşnic mărimii Tale, iar de acum înainte îţi voi aduce Ţie tot gândul meu bun, tot cuvântul. tot lucrul, orice voi săvârşi spre slava marii Tale cuviinţe. Şi mai mult decât toate, mă dăruiesc Ţie ca să nu mai fiu al meu, ci al Tău. Ziditorul, Plăzmuitorul şi Făcătorul meu, şi ca să viez, nu
precum voiesc eu, ci precum este bineplăcut înaintea Ta, şi ca toată viaţa mea să fie deprindere întru împlinirea poruncilor Tale. Şi de câte ori mă voi abate de la acestea, lucrând fapte necuvioase, voi cunoaşte că sunt călcător de lege şi tâlhar, ca unul ce am călcat supunerea cea cu dreptate datorată Ţie, Stăpânul meu cel bun şi iubitor de oameni. Care lucru, o, să nu fie! Şi să nu mă lase dreptatea Ta să cad în aşa ceva, căci neputincios sunt şi ştiu că nu pot şi nu sunt vrednic eu, ticălosul şi vrednicul de jale, să împlinesc singur aceasta făgăduinţă a mea.
De aceea mă rog Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Preadulcele meu Iisus Hristos, fii mie ajutător, uşurează cu mâna Ta cea atotputernică ne putinţa mea, „zideşte intru mine inimă curată"30 6 şi întăreşte-o ca să petrec eu, nevrednicul, toată vremea vieţii mele întemeiat pe acest f e l de gând şi pe voinţa neabătută de a nu călca nicidecum de acum înainte voia Ta şi făgăduinţa făcută de mine în ceasul acesta înaintea slavei Tale celei nevăzute. Pe lângă acestea, dăruieşte-mi mie în ziua aceasta minte, pricepere şi grijă ca todeauna să cuget şi
să păzesc porunciie Tale, neuitându-Te pe Tine, Dumnezeul şi Binefăcătorul meu. Mai îndrăznesc să cer şi acestea de la voirea Ta3 "; cea bogată şi iubitoare de oameni: frâu limbii, strajă gurii, po- văţuire ochilor, omorâre trupului, contenire tuturor poftelor trupeşti şi curăţire de nerânduială din mădularele mele.
Acestea le cer de la Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase al meu, şi mă rog, căzând la Tine. Nu o dată mă rog, ci de multe ori, să nu mă neînvredniceşt: pe mine de darul acesta. Si o dată cu acestea, dăruieşte-mi mie adâncă smerenie, zdrobire şi umilinţă, răbdare şi blândeţe, supunere şi sărăcie a duhului, râvnă pentru slava numelui Tău, dragoste şi îndelungă-răbdare către aproapele şi milostivirea cea cuviincioasă către el, ca prin acestea să se slăvească întru mine Preasfânt numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin