Facere a Sfântului Teodor Studitul
A căruia urmare/metodă este aceasta sub formă de dialog: La troparul întâi al fiecărei cântări, se roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi către păcătos.
În acrostih
„Stăpână, pleacă-te către smeritul Teodor”
Cântarea I, glasul 1,
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.
Păcătosul către Maica Domnului
Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mă izbăvească pe mine de focul cel nestins, Curată Fecioară, şi să mă arate părtaş Împărăţiei Sale.
Maica Domnului către Hristos
Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, şi izbăveşte de osândă pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe el de Împărăţia Ta.
Hristos către Maica DomnuluiM
Tu Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii care-mi greşesc mie, Stăpânul, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai mult decât toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.
Maica Domnului către păcătos
Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu, încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.
Cântarea a 3-a
Însuţi Cela ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.
Întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea acum către tine strig, Stăpână, roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuiască pe mine cel ce zac în neputinţe şi în nelegiuiri.
Milostiveşte-te, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit te-ai născut din pântecele meu şi miluieşte pe robul tău precum odinioară pe fiul cel risipitor şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezând în ziua Judecăţii.
O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte, cel ce a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat „am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine, acestea ştiind, în cele străine se rătăceşte.
Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine să te învrednicească de Împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că fierbinţeala credinţei nu răzbate la Mine şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa Mea pe acesta.
Cântarea a 4-a
Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te pe tine Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea noastră şi înnoirea.
Cugetând, o, Fecioară la puterea ta, cu rugăciune strig ţie celei uneia bune: Deşi nu am fierbinţeala pocăinţei, cu rugăciunile tale către Stăpânul dă-mi mie desăvârşită îndreptare.
Ascultă Dumnezeule, prin fire iubitor de oameni, pe Maica Ta, Stăpâne, strigând către Tine, fără de încetare, ca pe robul tău să îl izbăveşti de osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită credinţă, pe aceasta, ca un Dumnezeu dăruieşte-i-o.
O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire; dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici nu poate fi mântuit până ce nu se va arunca în foc.
Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totului tot zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?
Cântarea a 5-a
Cel ce ai luminat cu lumina venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
În cărările pocăinţei, acum însetez a stărui pururea, Fecioară, care să mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Însă acum degrabă, din înfricoşătoarele cete ale vrăjmaşilor demoni care mă trag în jos în adâncul păcatului şi din înfricoşatul noroi al pierzaniei, grabnic mă slobozeşte.
Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din legături l-ai slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-l dintre cetele demonilor potrivnici, căci aceia nu îi îngăduie lui vreodată cu desăvârşire a se pocăi.
Atotlăudată Maică strig ţie şi eu: cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, s-a făcut peşteră demonilor.
Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit preabine şi cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire: fiindcă si ucenicilor Lui, când nu au putut să alunge demonul, a strigat acestora zicând: cu post şi rugăciune iese neamul acesta de demoni.
Cântarea a 6-a
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare.
Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc nici post, nici rugăciune a plini, de Dumnezeu Născătoare, de aceea acum către tine caut scăpare.
Vezi, Multmilostive Fiule, pe maica Ta, Te rog, cel ce aleargă la mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: nu am altă nădejde afară de tine, Stăpână.
Cu fierbinţeală rugându-te, încetează Maică, a grăi: căci acesta gândind că sunt bun, se întinează neluând seama la mânia mea.
Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoniseşti miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.
Mormântul tău Mântuitorule, ostaşii străjuindul, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce sa arătat, care a vestit femeilor Învierea. Pe Tine Te slăvim, pierzătorul stricăciunii, la Tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.
Rai cugetător, pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Semănătorul, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, Raiul cel dintâi; pe care şi roagă-L să mă învrednicească şi pe mine de dulceaţa lui şi să mă adape cu apele desfătării celei fără de sfârşit.
Cântarea a 7-a
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat, şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Toată nădejdea mea spre tine o pun Stăpână, nu mă lepăda în adâncul pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te strigând iarăşi către Fiul Tău: nu pierde făptura mâinilor Tale.
Nemăsurat având oceanul milei, Stăpâne, primeşte-mă iarăşi, te rog pe tine care singur eşti bun şi miluieşte făptura mâinilor tale, cel ce oarecând ai miluit pe Canaaneeanca.
Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci eu nu voiesc cândva a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am născut Întreg din tine, dar acesta departe de zidirea mea este.
Înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om desăvârşit din mine ca să îi mântuiască pe cei ce prin fierbinţeala credinţei păzesc dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.
Cântarea a 8-a
În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israil cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Îndrăznind iarăşi la tine vin, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare.
Din înălţime caută şi vezi şi cercetează pe Maica Ta care se roagă ţie şi izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai mântuit pe tâlharul pe cruce.
Iarăşi, tâlharul spânzurat pe cruce cu credinţă a strigat „pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar acesta nu este asemenea cu ei.
Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul cel credincios pe cruce, dacă aşadar voieşti să dobândeşti mântuire, aleargă către Domnul cu lacrimi şi credinţă. Domnului să ne rugăm…
Irmosul. Pe Cela de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile cereşti ca pe un Ziditor şi Domn preoţi cântaţi-L, tineri lăudaţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”.
Cântarea a 9-a
Chipul Naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru aceasta m-am apropiat de iad, dar roagă-L pe El, înduplecă-L să mă primească prin fierbinţeala credinţei şi pe mine care mă apropii de El cu dor.
Izbăveşte, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, deşi a greşit ţie, Mântuitorule, căci către mine caută scăpare şi mă rog: pentru mine, primeşte-l şi pe acesta Cel ce primeşti cererile tuturor.
Nu este, Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întărâtat spre mânie, dar pentru preacuvioasele tale rugăciuni îl voi face pe el nepărtaş osândei la Judecată, dacă îmi va aduce roade de pocăinţă.
În iadul cel mai de jos fiind, te-ai întors la înălţime prin rugăciuni către Fiul meu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în învinuirile cele înfricoşate de la început, ci întoarce în căile pocăinţei, ca nu cumva iarăşi să fii aruncat în gheena.
Prosomia
Glasul 1
Bucurie lumii, eşti liman păcătoşilor izbăvirea celor în furtuna vieţii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie primeşte şi rugăciunea mea şi cererea, Nepătată, pe care şi du-o Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe mine, fiul cel risipitor.
Pricina a toată bucuria eşti Preaiubitul meu Fiu, iertare celor greşiţi dăruieşte pentru roaba Ta, ca să cunoască toţi că mare îndrăznire am către Tine, ca o Maică, de a mă ruga Ţie mai presus de cetele sfinţilor.
Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, iertare de greşale îi dau orbului acestuia şi dezlegare celui ce strigă: dar spune-i aceluia să înceteze a mai păcătui şi să mă mai tragă/întărâte spre mânie pe mine, Cela ce prin fire sunt iubitor de oameni.
Iată ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile mele, dar restul vieţii petrece-l plăcut Domnului pentru ca să ai parte în Rai, cu cei aleşi, de slava bucuriei şi desfătării celei fără de sfârşit. Amin
Sfântul Nicodim Aghioritul Theotokarion
Canoanele Maicii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu