Cântarea I, Glasul I
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Vino suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi unirea.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Lacrimi izbăvitoare nu am care să mă spele de întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă.
Slava...
Pe Hristos, soarele dreptăţii, pe soarele cel neapus L-ai născut, Fecioară, deci mă rog, luminează-mi ochii cei întunecaţi de orbirea patimilor şi de îngroşarea păcatelor.
Si acum...
Poruncile Stăpânului călcându-le în picioare, tot chipul răutăţii am săvârşit, iar acum întorcându-mă, nu trece cu vederea pe robul tău cel neroditor, Stăpână Marie, ci milostivindu-te, mântuieşte-mă.
Cântarea a 3-a
Însuţi, Cel ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea în-sufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oa-meni.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Ca o nouă Evă aflându-mă, şarpele m-a înşelat şi prin gustarea din plăcere m-a aruncat afară din raiul dumnezeieştii cunoştinţe; ceea ce ai născut pe Hristos, pe al doilea Adam, întoarce-mă iarăşi la viaţă, Stăpână.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Vătămându-mă în chip nenorocit cu nebunia lui Cain, Fecioară, precum acela pe frate, mi-am ucis mintea, folosindu-mă de sabia plăcerii şi poftind pe cele mai rele prin aplecarea către ele, ci tu ca o iubitoare de oameni mântuieşte-mă.
Slava...
Se tânguia oarecând Adam cel izgonit din Eden, căruia un heruvim de foc îi tăia calea. Iar eu care am căzut din dumnezeiasca cunoştinţă mă rog ţie împreună cu sfinţii: mijloceşte Maica lui Dumnezeu să fiu izbăvit din patimi.
Si acum...
Cugetarea morţii o, nenorocitule suflete, să te călăuzească pururi pe tine în faptele vieţii, tânguieşte-te şi plângi având pe Fecioara cea preacurată şi fără de prihană mijlocitoare către Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
Cântarea a 4-a
Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, Care avea să se nască dintru tine spre înnoirea şi mântuirea noastră.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
O, minunile tale, Stăpână, ceea ce nu ştii de nuntă! fii mijlocitoarea muritorilor păcătoşi către Cel Ce S-a născut din tine, pentru aceea şi pe mine cel ce am păcătuit mai presus de toţi muritorii, stăruie în rugăciuni să mă împace cu El.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Omoară, Fecioară cugetul trupului meu şi atacurile patimilor şi uneltirile demonilor fă-le deşarte şi călăuzeşte-mă ca să umblu pe căile Vieţii, ceea ce ai odrăslit tuturor Viaţa. .
Slava...
Fă curate cele întinate ale inimii mele, prin lacrimi, prin rugăciunile cuvioşilor îngeri, Curată, şi ridică sufletul meu din întuneric şi mintea cheam-o din căi lăturalnice şi călăuzeşte-o pe calea nepătimirii.
Si acum...
Mintea mi-am spurcat prin cugete de ruşine şi sufletul cu plăceri, întrecându-i pe cei din vremea lui Noe prin străine fapte neruşinate, pentru care şi strig acum, Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă şi mă mântuieşte din prăpastia cea înţelegătoare.
Cântarea a 5-a
Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hris-toase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, lumi-nează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Scoate-mă pe mine din focul greu al gheenei, ceea ce ai născut focul dumnezeirii cel neapropiat, pe Cel Ce S-a făcut ca noi în ipostasul dumnezeu-omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Atotcurată.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
De viitoarea osândă nu mă spăimântez, eu, ticălosul, nici de întunericul cel preaadânc, nici de viermele cel neadormit şi nici de scrâşnirea dinţilor, nici de focul cel nestins, pentru aceasta îţi cer ţie, Fecioară, din acestea toate, mă mântuieşte.
Slava...
Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel Ce vindecă toate bolile noastre cu patimile Lui, cu izbăvirile Lui şi sfinţirile Lui, pentru ca să te mărim pe tine cu credinţă.
Si acum...
Nu am ucis precum Lameh pe tânăr, nici pe bărbat, Maica lui Dumnezeu, ci, prin căderi, mi-am omorât mintea şi cugetul, aşadar dreapta mânie a lui Dumnezeu să nu mă predea pe mine Judecăţii, ci aici să mă curăţească.
Cântarea a 6-a
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Trupul mi l-am întinat cu faptele cele viclene, mintea cu poftele, simţurile cu atingerile plăcerilor, dăruieşte-mi mie izbăvire de acestea pentru curgerile lacrimilor mele, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Timpul vieţii mele cu somnul l-am cheltuit şi cu lenevire şi desfătare, şi prin cugete întortocheate şi acum, deşi ajuns la vremea bătrâneţii, la fel fac, ci tu înţelepţeşte-mă, Maica lui Dumnezeu şi la pocăinţă mă călăuzeşte.
Slava...
Cugetând la nebunia celor dinainte de Lege, ca pe nişte ziduri, nebuneşte am lucrat fapte de ruşine, una peste alta clădindu-le. Dar tu, curată, înţelepţeşte-mă prin Duhul Sfânt.
Si acum...
Capcane mi-au întins în ascuns, Atotlăudată, cei mândri, şi strâng în laţurile păcatelor, picioarele mele, dar tu ca o bună desfă legăturile acelora ca pe nişte fire de păianjen.
Cathisma, Glasul I,
Soborul îngeresc
Nădejdea Creştinilor neînfruntată şi tare, împărţitoarea milei şi izvorul milostivirii, cheie care descui bunătatea lui Dumnezeu, deschide-ne nouă porţile milostivirii şi intrarea în raiul desfătării tuturor ne dăruieşte, o, Stăpână.
Cântarea a 7-a
Cuptor duhovnicesc te înţelegem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel Preaînalt a iz-băvit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea slăvit.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Rupe, curată, legăturile inimii mele, uitarea şi înfricoşata necunoştinţă şi întunecarea minţii şi nebunia, cu care m-am legat. Mintea mea nu poate să alerge la tinderea contemplaţiei şi la înălţimea cunoştinţei.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Vai! patimilor şi pornirilor mele! vai, nemăsuratelor mele răutăţi! Care faptă de ruşine nu am săvârşit ca unul fără de minte? Ce păcat nu am făcut din patima plăcerii? Dar tu, curată, măcar la bătrâneţe, pocăinţă dăruieşte-mi.
Slava...
Trândăvia în care zac, Stăpână, şi somnul cel îngreunat al lenei mele, cu privegherile tale către Dumnezeu, mă rog, Nepătată, depărtează-le cu rugăciunile tale şi miluieşte-mă pe mine cela ce cânt: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat foarte.
Si acum...
Vai mie! suflete! cum laşi la o parte ruşinea mai mult decât Ham cel fără de ruşine! Căci nu ai acoperit ruşinea celui de aproape al tău prin fire şi prin har, ci, în chip neomenos, l-ai dispreţuit. Acum, aşadar, cu căldură spre milostivire te întoarce, Fecioară.
Cântarea a 8-a
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălu-cit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Mort fiind nenorocite suflete, din înfricoşată nepăsare, ridică-te ca din somn şi agoniseşte mijlocitoare pe cea singură fără de bărbat, Născătoarea de Dumnezeu, pentru ca să te facă viu prin chipurile pocăinţei, ca să îţi arate căile nepătimirii.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Adoarme dar dorinţele împătimite şi şterge închipuirile patimilor celor pierzătoare de suflet, Curată, ca să te slăvesc pururi şi să te binecuvântez pe tine, ceea ce eşti singură pricină a mântuirii tuturor.
Slava...
Tot chipul a toată plăcerea am săvârşit ca un fără de minte şi toate simţirile mele le-am întinat în chip cu totul de ruşine, dar către tine scap, cea neîntinată, Stăpână, apărătoarea tuturor păcătoşilor, izbăveşte-mă pe mine de focul şi întunericul cel de veci.
Si acum...
Prin curăţia lacrimilor mele, curată, spală rănile sufletului meu ceea ce ai născut pe Hristos, Cel Ce a vindecat pe cei zece leproşi şi pe femeia cea cu curgere de sânge, pentru ca şi eu să aud doritul glas: „credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.”
Domnului să ne rugăm…
Irmos
.
În cuptor cei trei tineri ai lui Israel, mai curat ca aurul în topitoare, prin frumuseţea evlaviei, au strălucit, zicând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Chipul curatei Naşterii tale l-a arătat rugul cel a-prins cu foc, rămânând nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîn-cetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Iată deja viaţa mea de sfârşit s-a apropiat, vai mie, şi îngreunat de păcate, mă îndrept spre veşnica osândă, Copilă a lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor, pe Acesta, fă-l mie milostiv, Stăpână.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi
Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi legii păcatului am supus sufletul meu şi legiuirii minţii nu am ascultat, eu, nenorocitul, Ceea ce, prin preacurată naşterea ta, ai covârşit legile firii, ridică jugul legii trupului meu.
Slava...
Ridică greaua povarăa învinuirilor mele, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, şi învredniceşte-mă, Curată, să iau jugul cel uşor al Fiului şi Dumnezeului tău şi să străbat calea vieţii cea care duce la odihna cea de sus.
Si acum...
Pentru ca să arăţi adâncul cel nesfârşit al îndurărilor tale şi al bunătăţii şi milei Fiului tău, Atotlăudată, dăruieşte-mi iertare şi mie celui ce mai presus de toţi am păcătuit şi sălaş în grădina raiului îmi dăruieşte.
Prosomia. Icos 1.
Atotlăudaţilor mucenici.
bucură-te, palat însufleţit, preacurat şi luminos, Atotlăudată,
bucură-te nenuntită,
bucură-te dumnezeiesc acoperământ,
bucură-te zid nebiruit,
bucură-te ceea ce în chip de negrăit ai odrăslit pe Dumnezeu,
bucură-te îndreptarea şi izbăvirea Evei şi a lui Adam,
bucură-te puterea tuturor credincioşilor.
bucură-te tron înfocat al lui Dumnezeu, trandafirul cel nevestejit,
bucură-te ceea ce singură ai odrăslit crinul cel cu bună-mireasmă,
bucură-te Preasfântă, prin care suntem izbăviţi de blestemul de la început,
bucură-te, Stăpână, preaminunată, bucuria lumii,
bucură-te lauda tuturor ortodocşilor.
bucură-te grădină înfloritoare şi înmiresmată, Nepătată,
bucură-te viţă înflorită,
bucură-te Fecioară, măslin pururea roditor,
bucură-te mireasma mirului celui bun,
bucură-te livada lui Dumnezeu,
bucură-te pom împreună roditor şi munte umbrit,
bucură-te pururi Fecioară, rai binecuvântat de haruri.
Umple de veselie inima mea, Curată, ca o multmilostivă şi şterge lacrimile mele, ca una care ai născut bucuria, ceea ce singură eşti Maica lui Dumnezeu. Şi mă rog, scoate pe robul tău din toate necazurile, ca să te slăvesc pe tine şi să te preamăresc cu dragoste, pe tine ceea ce eşti mai presus de toate făpturile, singura fără de prihană. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu