Despre bucurie - cugetari 02

552. Sfîrşitul bucuriei este jalea.
Τελευταία δε χαρά εις πένθος έρχεται.
(Septiwginta, Prov., 14, 13)
Extrema gaudii luctus occupât.
553. Inima fiecăruia se bucură de altceva.
"Αλλος άλλωι καρδίην ίαίνεται.
(Arehilochus, Trim, iamb., 31)
554. Omul înţelept, înzestrat cu o minte superioară, nu se
bucură şi nu se întristează, pentru că ştie că tot ce
apare dispare.
prajnăvăns tv èva puruşah samyuktah parava dhiyä
udayâstamanajno hi na hrşyali na çoeati
(Mahâbhărata, 3, 15 383 : Böhtingk, Ind. Spr., 4 576)
555. Sănătatea, lipsa de datorii, rămînerea în ţară, relaţiile
cu oameni cumsecade, un mijloc de trai sigur
o şedere neprimejduită : şase bucurii ale lumii celor
vii.
ărogyam anrnyam avipravăsah sadbhir manuşyăih
saha samprayogah
sapratyayâ vrttir abhitavăsah şad jîvalokasya sukhăni
(Ib., 5, 1 055 : Ib ., 385)
556, Bucuria şi durerea, prosperitatea şi restriştea, dobindirea
şi pierderea, moartea şi viaţa dau, rînd pe rlnd,
peste fiecare ; de aceea cel înţelept să nu se bucure
şi să nu se întristeze.

sukham ca duhkham ca bhavăbhavâu ca lăbhâlabhău
maranam jîvitam ca
paryâyaçah sarvam ete sprçanli tasmàd dhïro na ca
hrşyen na çocet
(Ib., 1 306 : Ib., 5 238)
557. După bucurie urmează întristare, după întristare bucurie
; bucuria şi întristarea se învîrtesc ca o roată.
sukhasyă 'nantaram duhkham duhkhasyă 'nantararn
sukham
sukhaduhkhe manuşyănam cakravat parivartatah
(Ib., 12, 5 47J: Ib., 3 264)
558. Se poate să fie unii atit de lipsiţi de minte, incit să se
bucure de răul altuia şi din necazurile lui să-şi
făurească bucuriile lor ?
Tanta vecordia innata quoiquam ut siet,
Ut malis gaudeant atque ex i ncommodis
Alterius sua ut comparent commoda ?
(Terentius, And., 626 sqq.)
559. Bine pierzi bucuria acolo unde piere in acelaşi timp
şi durerea.
Bene perdis gaudium, ubi dolor pariter peril.
(Pubi. Syrus, 80)
560. Acolo unde te vei bucura cel mai mult, te vei şi teme
cel mai mult.
Ubi maxime gaudebis, metues maxime.
(Ib., 964)
561. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură ; plingeţi cu cei ce
pling.
Χαίρειν μετά χαιρόντων και κλαίειν μετά κλαιόντων
(Ν. Τ. Romunos, 12, Ιό)
Gaudere cum gaudentibus, fiere cum flenlibus.
562. Nu se dobindeşte bucuria fără (a trece prin) dureri,
na hi sukham duhkhăir vină labhyate
(Kâlidăsa, Çrngaratilaka, 9 : Böhtingk, Ind. Spr.,
3 053)
563. Cel mărginit are o părere excelentă despre felul său
de a fi, stirneşfe întristare in sufletul (celor îndure-
raţi) prin compătimirea ce le-o arată, işi bate joc făţiş
de vrednicia (altuia) şi se laudă pe sine, vorbeşte
despre întrebuinţarea unor metode nepotrivite, declarînd
nenorocirea (altuia) drept permanentă : (într-un
cuvînt), omul ordinar, cînd aude despre suferinţa
(cuiva), îi pricinuieşte o durere grozavă. Aşa se face
că cei înţelepţi, cit timp trăiesc, îşi ascund în inima
lor bucuriile şi durerile ; iar după ce mor le arde rugul.
vrltim svăm balm mányate lirdi çucarn dhatte
'nukampoktibhir
vyaktam nindati yogyatăm mitamatih kurvan stutir
âtmanah
garhyopayanişevanam kaUiayati sthăsnum vădan
vy Spa dam
çrutva duhkham arunţudâm vitanute pîdăm janah
prâkrtah
ata èva vivektrnâm yâvadăyuhsvamănase
jirnăni sukhaduhkhăni dahaty ante citănalah
(Kalhana, Răj., 1, 228 sq. : Böhtlingk, Ind. Spr.,
2 88 7 sq.)
564. Nu poate fi bucurie fără Întristare.
Liep âne leit mac niht gesln.
(Dietmar von Aist, Absch., 7)
565. îndată după o nenorocire, şi o bucurie de tot mică
ne apare însemnată.
vyasanantaram săukhyam svalpam apy adhikam
bha.vet
(Kusumadeva, Drşt., 21 : Bohllingk, In«\ Spr.,
2 914)
566. Bucuria netulburată a vieţii n-a fost partea vreunui
muritor.
Des Lebens ungenischte Freude
Ward keinem Irdischen zu Teil.
(Schiller, Ring, 9, 5 sq.)


Un dictionar al intelepciunii de Th. Simenschy