34.03 Tâlcuiri - Săptămâna a douăsprezecea după Cincizecime - Miercuri

2 Cor. 6. 11-16

    11    O, corintenilor, gura noastră s-a deschis către voi, inima noastră s-a lărgit.
    12    În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi, în inimile voastre.
    13    Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi şi voi inimile voastre!
    14    Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
    15    Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
    16    Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".


Mc. 1. 23-28

    23    Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
    24    Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
    25    Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el.
    26    Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.
    27    Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun.
    28    Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.


Tâlcuire:

Demonul L-a slăvit pe Mântuitorul,  dar Mântuitorul i-a spus: "Taci şi ieşi din el." Demonii nu spun şi nu fac niciodată nimic cu un scop bun: ei urmăresc totdeauna vreo ticăloşie. Aşa şi atunci.  Domnul, fără a da în vileag cursele lor, a hotărât cu un cuvânt: "Taci şi ieşi din el." N-a vrut să se întindă la vorbă cu duhul cel viclean. Asta este o lecţie pentru noi. Îndată ce reuşeşte cineva vreun lucru bun cât de mic, se iţeşte îndată demonul şi începe să-i trâmbiţeze în urechi: "Eşti aşa şi pe dincolo". Nu-l asculta şi nu intra în vorbă cu acest amăgitor, ci retează-i-o îndată: "Taci şi ieşi"; prin suspinare şi mustrare de sine aeriseşte locul în care a stat,  de reaua putoare pe care a lăsat-o în urmă şi tămâiază-l cu rugăciunea inimii înfrânte. Demonul  vrea să zămislească părere de sine şi simţământul că eşti vrednic, din care să aţâţe mai apoi lauda de sine şi slava deşarta - toate aceste gânduri şi simţăminte care în viaţa duhovnicească sunt aidoma hoţilor din viaţa lumească. Aşa cum hoţii, furişându-se în casă, fură bunurile stăpânului, aceste gânduri şi simţăminte, înrădăcinându-se în suflet, nimicesc şi alungă tot ce este bun în el, aşa încât nu mai rămâne nici un lucru pentru care Domnul să aibă mai apoi a ne lăuda.