35.06 Tâlcuiri - Săptămâna a treisprezecea după Cincizecime – Sâmbătă

1 Cor. 2. 6-9

    6    Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
    7    Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră,
    8    Pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei;
    9    Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".


Mt. 22. 15-22


    15    Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
    16    Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
    17    Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
    18    Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
    19    Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
    20    Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?
    21    Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
    22    Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.


Tâlcuire:

"Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului "; dă fiecăruia ceea ce este al său! De aici legea: "Să nu fii plăcut Domnului dintr-o singură latură, ci din toate laturile pe care poţi şi eşti dator să-i placi; întoarce-ţi toată puterea şi toate mijloacele spre slujirea lui Dumnezeu". Zicând : "Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului ", Domnul a arătat ca acest lucru este pe placul Lui. Dacă prin "cale ale cezarului" înţelegem toate rânduielile vieţii pământeşti îndeobşte,  neapărat trebuincioase şi de neocolit, iar prin "cele ale lui Dumnezeu", toate rânduielile Bisericii de Dumnezeu zidite, de aici reiese că toate căile vieţii noastre sunt pline de mijloace de mântuire. Trebuie doar să iei aminte şi să te foloseşti de toate aceste mijloace, lucrând totdeauna după voia lui Dumnezeu, şi ai mântuirea în mână. Poţi să faci în aşa fel ca orice pas al tău să însemne o faptă plăcuta Domnului şi, prin urmare, un pas spre mântuire, întrucât calea mântuirii este calea umblării după voia lui Dumnezeu. Umblă ca înaintea lui Dumnezeu, ia aminte, chibzuieşte şi, fără a te cruţa pe tine însuţi, să purcezi neîntârziat la fapta pe care conştiinţa ţi-o va arata atunci ca potrivită.