36.04 Tâlcuiri - Săptămâna a paisprezecea după Cincizecime – Joi

Gal. 1. 1-10

    1    Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi.
    2    Şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine – Bisericilor Galatiei:
    3    Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos,
    4    Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru,
    5    Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!
    6    Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
    7    Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
    8    Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
    9    Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
    10    Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.


Gal. 1. 20-23

    20    Dar cele ce vă scriu, iată (spun) înaintea lui Dumnezeu, că nu vă mint. După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei.
    21    Şi după faţă eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
    22    Ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi, odinioară, acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea;
    23    Şi slăveau pe Dumnezeu în mine.



Mc. 5. 1-20


    1    Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor.
    2    Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
    3    Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
    4    Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
    5    Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
    6    Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.
    7    Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.
    8    Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.
    9    Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
    10    Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut.
    11    Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea.
    12    Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.
    13    Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.
    14    Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.
    15    Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat.
    16    Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci.
    17    Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.
    18    Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.
    19    Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit.
    20    Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.





Tâlcuire:

"Legiune este numele meu, căci suntem mulţi." Duhurile nu sunt trupeşti,  ca atare nu ocupă loc asemenea trupurilor. Aşa  se  explică posibilitatea  locuirii fizice a mai multor duhuri într-un om. Posibilitatea morală a acestui lucru se explică, în ce priveşte duhurile, prin imoralitatea lor sau prin lipsa oricăror principii morale; iar în ce priveşte omul, prin contactul larg dintre structura lui sufleteasca şi tărâmul întunecat al duhurilor necurate. Astfel se explică însă, numai putinţa acestui lucru,  iar realitatea sălăşluirii demonilor în om este supusă unor condiţii pe care nu avem putinţă să le definim. Putem spune doar că această sălăşluire nu este întotdeauna văzută, nu se vădeşte întotdeauna prin manifestările cunoscute ale celor îndrăciţi. Exista o sălăşluire nevăzută, ascunsă a duhurilor în om; mai exista şi o stăpânire a duhurilor care nu se atinge de trupuri,  ci are putere asupra minţilor, pe care le mână precum vor prin patimile ce lucrează în ei; iar oamenii cred că făptuiesc ceea ce vor, fiind în fapt batjocoriţi de puterile necurate. Dar ce e de făcut? Fii un creştin adevărat şi nici o putere a vrăjmaşului nu te a birui!