36.07 Tâlcuiri - Săptămâna a paisprezecea după Cincizecime – Duminică

Utrenie:

Mc. 16. 9-20


    9    Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.
    10    Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau.
    11    Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut.
    12    După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină.
    13    Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
    14    La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.
    15    Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
    16    Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
    17    Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,
    18    Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.
    19    Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
    20    Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.



Liturghie:

2 Cor. 1. 21-24


    21    Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
    22    Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.
    23    Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am venit încă la Corint.
    24    Nu că doar avem stăpânire peste credinţa voastră, dar suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre; căci staţi tari în credinţă.



2 Cor. 2. 1-4

    1    Şi am judecat în mine aceasta, să nu vin iarăşi la voi cu întristare.
    2    Căci dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine?
    3    Şi v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră a tuturor.
    4    Căci din multă supărare şi cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi.



Mt.  22. 1-14



    1    Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le:
    2    Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.
    3    Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.
    4    Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă.
    5    Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;
    6    Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis.
    7    Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc.
    8    Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici.
    9    Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
    10    Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
    11    Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
    12    Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
    13    Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
    14    Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.



Tâlcuire:

Împăratul întinde un ospăţ de nuntă, trimite o dată după cei chemaţi, trimite de două ori, dar ei nu vin din pricina grijilor lumeşti: unul e prins cu gospodăria,  altul cu negoţul. Au fost chemaţi alţii şi de această dată cămara de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Printre aceştia a fost aflat unul care nu avea haine de nuntă şi, drept aceea a fost aruncat afară. Tâlcul pildei e limpede. Ospăţul de nuntă este Împărăţia Cerurilor; chemarea este propovăduirea evangheliei; cei ce n-au vrut să vină sunt cei  ce nu au crezut de fel; cel fără haină de nuntă este cel care a crezut, dar nu a trăit după îndreptarul credinţei lui. Fiecare să se gândească din ce tagmă face parte. Că suntem chemaţi este limpede - dar suntem, oare, credincioşi? fiindcă şi printre credincioşi pot fi, în ciuda numelui, unii fără credinţă. Unul nici nu se gândeşte la credinţă, ca şi cum n-ar fi; altul ştia câte ceva despre ea şi din ea şi este mulţumit cu asta; altul o tâlcuieşte strâmb; altul nutreşte de-a dreptul vrăjmăşie fata de ea; şi toţi aceştia - sunt număraţi printre creştini,  chiar dacă nu au nimic creştinesc într-înşii. Dacă  eşti credincios,  cercetează dacă simţirile şi faptele tale - haină de nuntă a sufletului sunt pe potriva credinţei tale. Poţi să cunoşti bine credinţa şi să te arăţi plin de râvnă pentru ea, dar în viaţă să lucrezi patimilor, adică să te îmbraci în haina de ruşine a sufletului iubitor de păcat. Astfel de oameni spun una, şi în inimă au alta; în gura au: "Doamne, Doamne!", iar înlăuntru: "Mă lepăd de Tine". Aşadar, cercetaţi-vă pe voi înşivă: sunteţi, oare, în credinţa şi în haina de nuntă a virtuţilor, sau în zdrenţele ruşinoase ale păcatelor şi patimilor?