37.05 Tâlcuiri - Săptămâna a cincisprezecea după Cincizecime – Vineri

Gal. 4. 8-21


    8    Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei;
    9    Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte?
    10    Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani?
    11    Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar.
    12    Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici un rău;
    13    Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi,
    14    Şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
    15    Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
    16    Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?
    17    Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei.
    18    Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi.
    19    O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!
    20    Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre voi!
    21    Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?


Mc. 6. 43-53

    43    Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti.
    44    Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
    45    Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea.
    46    Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.
    47    Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.
    48    Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.
    49    Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat.
    50    Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!
    51    Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor;
    52    Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată.
    53    Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.




Tâlcuire:

"Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!" Iată temeiul nădejdii noastre! Prin orişice nevoie şi necaz ar trebui să treci, adu-ţi aminte ca Domnul e aproape şi însufleţeşte-te, răbdând bărbăteşte. Aşa cum El a apărut atunci înaintea Apostolilor care se chinuiau vâslind pe mare, arătat îţi va face şi ţie deodată, care te chinuieşti, ajutorul şi ocrotirea Sa.  El este pretutindeni şi totdeauna gata să ocrotească. Trebuie doar să stai împreună cu El sau înaintea Lui prin credinţă, rugăciune, nădejde şi încredinţare în sfânta Lui voie. Va avea loc atunci unirea sufletului cu Domnul, iar de aici îţi va veni tot binele. Totuşi, asta nu înseamnă că deodată vor veni îndată şi mărirea, şi slava, şi cinstea dimpreună cu cele asemenea. Pe dinafară poţi rămâne la fel ca mai înainte, dar ţi se va adăuga răbdarea bărbătească şi cu inimă bună a acelei rânduieli a lucrurilor care a fost plăcută Domnului în privinţa ta: şi acesta este lucrul de căpetenie pe care trebuie să-l cauţi. Fericirea este înlăuntru, nu în afară; iar cel aflat în legătură vie cu Domnul are fericirea lăuntrică întotdeauna.