38.01 Tâlcuiri - Săptămâna a şaisprezecea după Cincizecime – Luni

Gal. 4.  27-30
     27    Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei.
    28    Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.
    29    Dar ce zice Scriptura? "Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere".
    30    Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.


Gal. 5. 10

    10    Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.


Mc. 6. 54-56

    54    Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut.
    55    Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El.
    56    Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau.


Mc. 7. 1-8

    1    Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.
    2    Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;
    3    Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor.
    4    Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor.
    5    Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?
    6    Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
    7    Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
    8    Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.



Tâlcuire:


Domnul îi mustră pe farisei nu pentru rânduielile şi regulile exterioare de purtare înfiinţate de ei, ci pentru împătimirea de ele, pentru faptul că se opriseră la cinstirea exterioară a lui Dumnezeu,  fără a se îngriji de inimă. Fără cele din afară nu este cu putinţă. Chiar şi cea mai înaltă viaţă lăuntrică cere o anumită manifestare şi haină exterioară. În fapt, ea nici nu este vreodată singură, ci se află totdeauna împreună cu cea din afară; ele nu sunt despărţite decât în teorii mincinoase. Dar e limpede, iarăşi, că formele din afară nu înseamnă nimic singure; preţ le da lăuntricul ascuns în ele, aşa încât îndată ce acesta piere, cele din afară nu mai au nici un rost. Cu toate astea, suntem atât de ahtiaţi după exteriorul şi aparenţa în care ia chip lăuntricul, şi în care el căpătă o formă definită, încât împlinim rânduielile din afară şi cu asta suntem liniştiţi, fără să ne punem problema conţinutului lăuntric al faptelor noastre. Şi întrucât cele ale lăuntricului sunt mai greu de înfăptuit decât aparenţa, este de înţeles că ne împotmolim în aceasta din urmă,  fără să mai tindem spre cele dintâi. Dar ce e de făcut? Trebuie să fim stăpâni pe noi înşine şi să avem în vedere lăuntricul, să tindem a pătrunde până la el prin haina din afară, iar în privinţa faptelor din afară să le socotim împlinite numai atunci când sunt pătrunse de miez lăuntric. Altă cale nu-i. Luarea aminte la sine, trezvia şi privegherea sunt singurele pârghii pentru ridicarea firii noastre bolnave şi căzute. Vrednic de luare aminte este faptul că omul sporit lăuntric niciodată nu trece cu vederea cele din afară, chiar dacă nu pune mare preţ pe ele.