38.03 Tâlcuiri - Săptămâna a şaisprezecea după Cincizecime – Miercuri

Gal. 6. 2-10

2 Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.
3 Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi.
4 Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul.
5 Căci fiecare îşi va purta sarcina sa.
6 Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate bunurile.
7 Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.
8 Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică.
9 Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi.
10 Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.


Mc. 7. 14-24

14 Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
15 Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
16 De are cineva urechi de auzit să audă.
17 Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă.
18 Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce?
19 Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
20 Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
22 Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.
24 Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.


Tâlcuire:


"Dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea." Aici sunt înşirate păcatele obişnuite, însă şi toate celelalte, mari şi mici, ies din inimă, iar chipul sub care ies este gândul rău. Prima sămânţă a răului este gândul de a face cutare şi cutare lucru. De unde şi cum vine ea? O parte a acestor gânduri poate fi explicată prin legile ştiute ale asociaţiilor şi înlănţuirilor ideilor şi formelor, însă acestea sunt numai o parte. Altele, mai însemnate ca număr, iau naştere în urma răscolirii autoîntreţinute a patimilor. Atunci când patima trăieşte în inimă, nu poate să nu ceară hrană. Aceasta cerinţă se vădeşte prin înclinarea de a face una şi alta, iar înclinarea e legată de cutare şi cutare lucru. De aici gândul: "iată ce trebuie făcut". Se întâmplă acelaşi lucru ca, de pildă, când flămânzeşti: cel ce a simţit foamea simte pofta de a mânca; odată cu pofta, apare în gând mâncarea însăşi; urmează gândul de a face rost de cutare şi cutare lucru pentru a mânca. Cea de-a treia (şi poate cea mai cuprinzătoare parte) sunt gândurile care vin de la puterile necurate. Văzduhul este plin de ele, şi ele se învârt cu roiurile în jurul oamenilor şi fiecare, precum îi este soiul, îşi întinde lucrarea asupra oamenilor cu care vine în atingere. Răul zboară din ei precum scânteile din fierul încins. Unde găseşte loc potrivit, acolo se încuibează scânteia şi gândul rău odată cu ea. Aceasta, şi nu alta, este explicaţia gândurilor rele care se ivesc nu se ştie de unde, în timp ce noi ne îndeletnicim cu lucruri care nu au nici o legătură cu ele. Faptul că gândurile rele au felurite pricini nu înseamnă că trebuie să ne purtăm altfel în privinţa lor. Pentru asta e o singură lege: taie-le şi gata. Dacă nu le tai din prima clipă, în cea de-a doua va fi mai greu s-o faci, în a treia încă şi mai greu; şi fără să bagi de seamă se vor naşte încuviinţarea, dorinţa şi hotărârea de a păcătui şi îndată ce se va ivi prilejul, gata păcatul... Cea dintâi împotrivire faţă de gândurile rele este trezvia şi privegherea însoţită de rugăciune.