38.06 Tâlcuiri - Săptămâna a şaisprezecea după Cincizecime – Sâmbătă

1 Cor. 10. 23-28

    23    Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
    24    Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
    25    Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
    26    Căci "al Domnului este pământul şi plinirea lui".
    27    Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă.
    28    Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă.

Mt. 24. 34-44

    34    Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
    35    Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
    36    Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
    37    Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.
    38    Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
    39    Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.
    40    Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa.
    41    Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.
    42    Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
    43    Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
    44    De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

Tâlcuire:

"Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru." A priveghea nu înseamnă a sta cu mâinile în sân, ci, cu gândul că Domnul va veni pe neaşteptate, să ne purtam în aşa fel încât să fim gata a-L întâmpină în orice clipă, fără teama mustrării şi osândirii. Dar cum se poate face asta? Nespus de simplu. Să umblăm după îndreptarul poruncilor Domnului, fără a încălca niciuna; iar dacă se întâmplă să călcăm vreuna, să curăţăm îndată păcatul prin pocăinţă şi ispăşirea cuviincioasă. Astfel, totul în voi va fi curat. Nici un minut nu lăsa păcatul să stăruie în suflet: căieşte-te îndată, plângi în inima ta şi fugi la părintele tău duhovnicesc să te mărturiseşti şi să primeşti dezlegare; iar apoi apucă-te iar să lucrezi după poruncile Domnului. Dacă te vei sili cu râvnă să îţi îndrepţi viaţa, degrabă te vei îndrepta, numai să nu stărui multă vreme în cădere. Căderile vor fi atunci din ce în ce mai rare şi până la urmă vor dispărea de tot, cu ajutorul harului atotvindecător al lui Dumnezeu. Atunci se va înstăpâni în tine încredinţarea plină de bucurie că nu-l vei întâlni pe Domnul nepregătit (nu vei fi nepregătit când va veni Domnul).