Filip. 2. 12-16
12 Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră;
13 Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.
14 Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială,
15 Ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume,
16 Ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit.
Lc. 6. 24-30
24 Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.
25 Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.
26 Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.
27 Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi;
28 Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
29 Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
30 Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.
Tâlcuire:
Vai celor bogaţi, sătui, puternici, lăudaţi dimpotrivă, ferice de cei care rabdă toate felurile de prigoniri, bătăi, jafuri, poveri silnice - cu totul pe dos decât gândesc şi simt oamenii de obicei! Pe cât este de departe cerul de pământ, pe atâta sunt de departe gândurile lui Dumnezeu de gândurile oamenilor şi nici nu poate fi altfel. Suntem surghiuniţi, iar surghiuniţii nu trebuie să se minuneze că suferă jigniri şi amărăciuni. Suntem sub epitimie, iar epitimia este alcătuită din necazuri şi greutăţi. Suntem bolnavi, iar bolnavilor le sunt mai de folos leacurile amare. Mântuitorul Însuşi, toată viaţa Lui, n-a avut unde să-Şi plece capul, şi această viaţă Şi-a sfârşit-o pe cruce - pentru ce, dar, să aibă următorii Lui o soartă mai bună? Duhul lui Hristos este duhul pregătirii de a răbda orice şi a purta cu inimă bună toate strâmtorările. Desfătările, onorurile, luxul, îndestularea sunt străine de căutările şi gusturile sale. Calea sa trece printr-o pustie neroditoare şi lipsită de bucurii. Acest lucru ni-l închipuie peregrinarea de patruzeci de ani a israelitenilor prin pustie. Dar cine urmează această cale? Cel care întrezăreşte dincolo de pustie Canaanul, unde curge lapte şi miere. În vremea călătoriei sale, el primeşte mană, însă nu de pe pământ, ci din cer, nu trupească, ci duhovnicească. Toată slava lui este înlăuntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu