42.02 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzecea după Cincizecime – Marţi

Filip. 2. 17-23
   
17    Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi.
    18    Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă.
    19    Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi.
    20    Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat,
    21    Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
    22    Dar încercarea lui o cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său.
    23    Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

Lc. 6. 37-45

    37    Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
    38    Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
    39    Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
    40    Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.
    41    De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
    42    Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
    43    Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.
    44    Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.
    45    Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.


Tâlcuire:

Nu judeca, iartă, dă... La prima vedere, numai pierderi şi nici un câştig. Şi totuşi, iată făgăduinţa: "Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. " Câştigul nu se vede acum, dar el se va adăuga fără nici o îndoială, celui ce face din toată inima numitele "cheltuieli" ; i se va adăuga tocmai atunci când va simţi mai mult nevoia de neosândire şi iertare. Cum se va bucura cel ce se va învrednici să primească dintr-o dată aceste bunătăţi, parcă pe degeaba! Cum se va întrista şi amărî cel care n-a ştiut să se folosească cu iscusinţă de averea sa, la vremea potrivită! Va vrea atunci să ierte tot şi să dea toate ale sale, dar va fi prea târziu; fiecare lucru la vremea lui. Toţi însă aleargă după câştigul care pică iute în mână, aproape deodată cu cheltuiala. Cel care cheltuieşte duhovniceşte seamănă cu unul care aruncă în vânt, numai că el nu în vânt arunca, ci în mâinile lui Dumnezeu. În aceste mâini bunurile tale sunt în pază sigură şi le vei primi înapoi neîntârziat. Nu ţi se cere decât credinţă şi nădejde.