Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Ps. 50:13)Priveste catre rasarit... si vezi bucuria care-ti vine de la Dumnezeu.Iata vin fiii tai pe care i-ai trimis (n.b. gândurile si rugaciunile tale)...vin bucurandu-se de slava lui Dumnezeu.(Ba. 4:36-37) Ci bucuria vine de la Dumnezeu. Vine de la împlinirea aceea pe care ti-o da lucrul bine facut, pe care îl arati Celui Bun cu multumire pentru darul de a-l fi putut face…(Maica Siluana)
luni, 18 octombrie 2010
44.01 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi doua după Cincizecime – Luni
Col. 2. 13-20
13 Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele;
14 Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
15 Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.
16 Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17 Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
18 Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească,
19 În loc să se ţină strâns de capul de la care trupul tot, – prin încheieturi şi legături, îndestulându-se şi întocmindu-se –, sporeşte în creşterea lui Dumnezeu.
20 Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea:
--------------
21 Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22 - Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare – potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti?
23 Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului.
Lc. 9. 18-22
18 Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu?
19 Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei vechi.
20 Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
21 Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta,
22 Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze.
Tâlcuire:
"Cine zic mulţimile că sunt Eu?" - a întrebat Domnul. Drept răspuns, Apostolii i-au povestit feluritele zvonuri despre El care umblau în popor, închegate după vederile de atunci:unii ziceau că e Ioan Botezătorul, alţii că e Ilie, alţii că e oarecare dintre vechii prooroci care a înviat. Ce răspund oamenii acum la această întrebare? Materialiştii, ateii şi cei care tăgăduiesc sufletul, care se trag din neamul maimuţelor, ce răspuns pot să dea, dacă la ei nu e nici Dumnezeu, nici suflet? "Spiritele" (vezi nota), asemenea arienilor, se "remarcă" printr-un răspuns care a fost dat anatemei la cel dintâi Sinod ecumenic. Deiştii Îl văd pe Dumnezeu foarte depărtat de lume şi, nefiind în stare să cuprindă în sistemul lor taina Întrupării, răspund ca ebioniţii şi socinienii. Răspunsuri asemănătoare întâlnim şi în societatea rusească (n.c. Teofan Zăvorâtul este rus), întrucât aceste trei feluri de personalitate sunt şi la noi şi se înmulţesc. Dar, slavă lui Dumnezeu, cu mult mai mulţi sunt încă cei care cred cu adevărat şi ţin cu scumpătate mărturisirea apostolică, şi anume ca Iisus Hristos este Fiul cel Unul-Născut al lui Dumnezeu Întrupat, care a fost făgăduit încă din rai protopărinţilor noştri, Mântuitorul şi Răscumpărătorul neamului omenesc. Cine va birui până la urmă, numai Dumnezeu ştie. Să ne rugăm pentru păstrarea în noi a luminii lui Hristos şi pentru alungarea întunericului învăţăturilor mincinoase. Suntem inclinaţi spre rău; ca atare, nu este de mirare că minciuna prinde puteri. Ea umblă deja pe străzi fără să se ferească, în vreme ce mai înainte se ascundea cu teamă de privirile creştinilor credincioşi.
notă:
spirite = aluzie la natură demonică a fenomenelor din spiritism - n. tr.
spiritism = mişcare apărută în America la jumătatea sec. XIX. Adepţii cred că sufletele morţilor supravieţuiesc şi pot comunica cu cei vii prin diferite procedee oculte asupra unor fapte ascunse, trecute sau viitoare, prin intermediul unei persoane căzute în transa sau prin mişcarea meselor, scrierea pe masă, etc
arieni = Arianismul este o erezie creştina din secolul IV formulată de Arius, prezbiter în Alexandria, care susţinea că Iisus Hristos nu are caracter divin, fiind o fiinţa creată.
deişti = Orientare filozofică-religioasă din sec. XVII-XVIII, care recunoştea existenţa lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană şi teza intervenţiei acestuia în viaţa naturii şi a societăţii.
ebioniţi = Ebioniştii au fost o sectă Ebreo-Cristiană care s-au împotrivit divinităţii lui Cristos si a doctrinei soterioligice a lui Pavel.
soteriologie = Mântuirea este scopul Creştinismului şi obiectivul Bisericii. Teologia mântuirii este numită soteriologie. (doctrina lui Pavel)
socinieni = socinianism = doctrină protestantă din sec. XVI care nega trinitatea şi divinitatea lui Hristos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu