44.04 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi doua după Cincizecime – Joi

Col. 4. 2-9

    2    Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire,
    3    Rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă uşa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă şi găsesc în lanţuri,
    4    Ca să o arăt aşa cum se cuvine să grăiesc.
    5    Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară (de Biserică), preţuind vremea.
    6    Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
    7    Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor şi împreună-rob cu mine în Domnul.
    8    L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să mângâie inimile voastre,
    9    Împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoştinţă toate cele de aici.

Lc. 9. 49-56

    49    Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
    50    Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.
    51    Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim.
    52    Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El.
    53    Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim.
    54    Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?
    55    Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.
    56    Şi s-au dus în alt sat.


Tâlcuire:

Cum să ne purtăm cu necredincioşii ce nu-L mărturisesc pe Domnul? La fel cum S-a purtat Domnul cu satul care nu L-a primit. Râvna tinerească, dovedind multă înfierbântare, ar fi vrut să pogoare foc din cer asupra lor; Domnul însă o înfrânează: "Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?..." Domnul Mântuitorul în a Cărui primire stă însăşi mântuirea,  nu le-a făcut nimic celor care nu L-au primit; însă trecând pe lângă ei, i-a lăsat în voia lor. Aşa se cuvine şi acum: necredincioşii să meargă în calea lor, iar credincioşii aşijderea. Este Dumnezeu, Care va pune toate în rânduială la vremea potrivită. Pentru necredincioşi trebuie să ne pară rău şi să ne rugăm; trebuie să dorim ca ei să cunoască adevărul şi să căutăm prilejuri potrivite pentru a le strecura acest adevăr; iar dacă vor grai împotriva credinţei, să le răspundem cu dragoste, dar şi cu hotărâre, surpând părerile lor - nu e nevoie de mai mult.