Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Ps. 50:13)Priveste catre rasarit... si vezi bucuria care-ti vine de la Dumnezeu.Iata vin fiii tai pe care i-ai trimis (n.b. gândurile si rugaciunile tale)...vin bucurandu-se de slava lui Dumnezeu.(Ba. 4:36-37) Ci bucuria vine de la Dumnezeu. Vine de la împlinirea aceea pe care ti-o da lucrul bine facut, pe care îl arati Celui Bun cu multumire pentru darul de a-l fi putut face…(Maica Siluana)
vineri, 22 octombrie 2010
44.05 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi doua după Cincizecime – Vineri
Col. 4. 10-18
10 Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba – în privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l –,
11 Asemenea şi Iisus, cel ce se numeşte Iustus, care sunt din tăierea împrejur; numai aceştia au lucrat împreună cu mine pentru împărăţia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mângâiere.
12 Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugăciunile sale, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu.
13 Căci martor îi sunt că are multă râvnă pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi din Ierapole.
14 Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit, şi Dima.
15 Îmbrăţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi pe Nimfas şi pe Biserica din casa lui.
16 Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi, faceţi să se citească şi în Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiţi şi voi.
17 Şi spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplineşti.
18 Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul fie cu voi! Amin.
Lc. 10. 1-15
1 Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.
2 Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.
3 Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4 Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale.
5 Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia.
6 Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi.
7 Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.
8 Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte.
9 Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu.
10 Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi:
11 Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.
12 Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia.
13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă.
14 Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă.
15 Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!
Tâlcuire:
Oare în lumea de dincolo cei care nu L-au primit pe Domnul vor avea parte de acelaşi pogorământ pe care l-au avut de la El când trăiau încă pe pământ? Nu, nicidecum. Trimiţând pe "cei şaptezeci" la propovăduire, Domnul le-a poruncit ca acolo unde nu sunt primiţi să spună la răspântii: "Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu"; adică: "Nu avem nevoie de nimic dintr-ale voastre; nu pentru vreun câştig umblăm cu propovăduirea, ci pentru a vă vesti pacea şi Împărăţia lui Dumnezeu. Nu vreţi să primiţi aceste bunătăţi - cum doriţi; noi mergem mai departe". această poruncă e pentru vremea de acum; dar în viitor ce va fi? "Mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia." Asta înseamnă că necredincioşii n-au de ce să nădăjduiască în pogorământul Domnului. Li se îngăduie să-şi facă de cap pe pământ; dar o dată cu moartea, întreaga furtună a mâniei lui Dumnezeu se va porni asupra lor. Mare nefericire să fii necredincios! Nici pe pământ ei nu au bucurii, căci fără Dumnezeu şi fără Domnul Iisus Hristos Mântuitorul şi Răscumpărătorul şi aici totul este întunecat şi trist; iar ce-i aşteaptă dincolo, nu se poate descrie în cuvinte şi nici măcar nu ne putem închipui. Vor dori să nu mai fie, dar nici aceasta nu li se va da.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu