42.05 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzecea după Cincizecime – Vineri

Filip. 3. 8-19

    8    Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc,
    9    Şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei,
    10    Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui,
    11    Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi.
    12    Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus.
    13    Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit,
    14    Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.
    15    Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim; şi dacă gândiţi ceva în alt fel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceea.
    16    Dar de acolo unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel.
    17    Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe noi.
    18    Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.
    19    Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.

Lc. 7. 31-35

    31    Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea?
    32    Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
    33    Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon!
    34    A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!
    35    Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei.


Tâlcuire:

"Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam?", adică pe necredincioşi? Dacă Domnul pune această întrebare parcă nedumerit, nu se cuvine cu atât mai mult nouă să ne minunăm că este pe lume necredinţă? S-ar părea că este cu neputinţa să te împotriveşti evidenţei; şi totuşi unii fac astfel. Că satana se împotriveşte - asta nu-i de mirare; i-o arată şi numele: potrivnic al binelui şi al adevărului; el vede limpede că Dumnezeu este, că îl va judeca şi îl va osândi, că pedeapsa ii e deja pregătită, dar se împotriveşte în continuare şi nu cu alt ţel decât răul şi, prin urmare,  spre mai marea sa pierzanie. Oare nu acelaşi duh al luptei împotriva lui Dumnezeu îi stăpâneşte pe necredincioşi? Cel puţin după cunoştinţele pe care le avem despre suflet şi lucrările lui, necredinţa este de neînţeles atunci când avem atâtea temeiuri vădite pentru a crede; la fel cum robia în care se află păcătosul faţă de păcat este de neînţeles, de vreme ce el ştie limpede ca păcatul îl duce la pierzare. Şi încă o contradicţie! Numai necredincioşii şi iubitorii de patimi tăgăduiesc existenta satanei şi a duhurilor necurate. Cei care ar trebui să îi susţină cu cea mai mare tărie se leapădă cu totul de ei. Oare nu cumva o fi de la demoni şi ştiinţa asta? Întunecaţii iubesc întunericul şi îi învaţă pe oameni să spună ca ei nu există şi că în lumea spirituală totul se întâmplă de la sine, fără vicleniile şi cursele lor.