48.02 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi şasea după Cincizecime – Marţi

1. Tim.  1. 8-14

    8    Noi ştim că legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit legii;
    9    Ştiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege şi răzvrătiţi, pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni,
    10    Pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva învăţăturii sănătoase,
    11    După Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea încredinţată mie.
    12    Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc,
    13    Pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă.
    14    Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus.

Lc. 14. 15-35

    15    Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!
    16    Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
    17    Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
    18    Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
    19    Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
    20    Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
    21    Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
    22    Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
    23    Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
    24    Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
    25    Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele:
    26    Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
    27    Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.
    28    Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?
    29    Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,
    30    Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.
    31    Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
    32    Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.
    33    Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.
    34    Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?
    35    Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.
   

Tâlcuire:

"Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?" Sarea sunt ucenicii Domnului care, propovăduind învăţăturile Lui oamenilor, au înlăturat din aceştia stricăciunea sufletească. Dacă vom numi educaţie această propovăduire, înseamnă că putem numi sare şi educaţia. Deci, putem spune cu alte cuvinte: bună e educaţia, dar dacă şi educaţia se va strica, la ce mai este bună? Educaţia lucrează precum sarea atunci când e pătrunsă de principiile şi elementele învăţăturii Domnului, când se afla în ucenicie la Domnul; dar îndată ce se abate de la această cale şi în locul învăţăturii Domnului îşi însuşeşte învăţături străine, se strică şi devine netrebnică, se molipseşte ea însăşi de stricăciune, de rătăcire şi minciună şi începe să lucreze nu spre vindecare, ci spre îmbolnăvire. Istoria a dovedit şi dovedeşte acest lucru cu numeroase pilde. Dar de ce nu ia nimeni aminte la aceste pilde? Vrăjmaşul îi întunecă pe toţi şi lor li se pare că a sta în lumina înseamnă a te ţine cât mai departe de învăţătura Domnului.