48.03 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi şasea după Cincizecime – Miercuri

1 Tim. 1. 18-20

    18    Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor,
    19    Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă;
    20    Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească.


1 Tim. 2. 8-15

    8    Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
    9    Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
    10    Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.
    11    Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
    12    Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
    13    Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva.
    14    Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.
    15    Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.


Lc. 15. 1-10

    1    Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.
    2    Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.
    3    Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
    4    Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
    5    Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
    6    Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
    7    Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.
    8    Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?
    9    Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.
    10    Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.



Tâlcuire:

Pilda oii rătăcite şi pilda drahmei pierdute.  Cât de mare e milostivirea Domnului faţă de noi, păcătoşii! Îi lasă pe toţi drepţii şi se îndreaptă către cei neîndreptaţi, ca să îi îndrepteze;  îi căută, iar atunci când îi află Se bucură şi cheamă tot cerul să se bucure împreună cu El. Dar de ce ne caută? Nu ştie unde am ajuns lepădându-ne de El? Ştie şi vede tot; dacă s-ar putea să-i ia pe păcătoşi şi să-i facă drepţi, ar face-o neîntârziat, dar mai înainte este nevoie să-i aducă la pocăinţă, ca întoarcerea lor la Domnul să fie liberă; iar acest lucru nu poate fi înfăptuit printr-o poruncă din afară. Căutarea păcătosului de către Dumnezeu înseamnă aducerea lui la pocăinţă.  Dumnezeu rânduieşte totul în jurul lui în aşa fel ca păcătosul să-şi vină în fire şi, văzând hăul spre care se îndreaptă, să se întoarcă. Acesta este rostul tuturor împrejurărilor şi întâmplărilor vieţii, al tuturor întâlnirilor cu minutele de tristeţe şi de bucurie, chiar al cuvintelor şi privirilor. Lucrarea lăuntrică a lui Dumnezeu - prin conştiinţă şi prin celelalte simţuri drepte ale inimii - nu încetează niciodată. Câte nu face Dumnezeu pentru întoarcerea păcătoşilor pe calea virtuţii, iar ei rămân în păcatele lor!... Vrăjmaşul ii întunecă şi li se pare că nu-i nimic, iar dacă îi cuprinde îngrijorarea, spun: "Mâine mă las" şi rămân în starea dinainte. Aşa trece zi după zi, nepăsarea faţă de mântuire creşte mereu. Încă puţin şi ea ajunge la treapta de împietrire în păcat. Va mai veni atunci întoarcerea la Dumnezeu - cine ştie?