49.04 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi şaptea după Cincizecime – Joi

1 Tim. 6. 17-21

    17    Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră,
    18    Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă,
    19    Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.
    20    O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase,
    21    Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.

Lc. 18. 31-34

    31    Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
    32    Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat.
    33    Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.
    34    Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.


Tâlcuire:

Domnul le-a spus ucenicilor Săi că urma să pătimească, dar ei n-au priceput nimic din cele auzite: "Cuvântul acesta era ascuns pentru ei". Mai apoi, însă, "au socotit să nu ştie (n.c. să nu cunoască) decât pe Iisus Hristos Cel Răstignit". Când nu venise încă vremea, n-au priceput nimic din această taină; dar când a venit vremea, au priceput, au predanisit şi au lămurit acest lucru tuturor.  Aşa se întâmplă cu toţi, şi nu numai în privinţa acestei taine, ci şi a oricărei alta. Ceea ce e de neînţeles la început se lămureşte cu timpul, de parcă ar pătrunde o rază de lumină în conştiinţă şi ar lumina ceea ce e întunecat. Dar cine face acest lucru? Domnul Însuşi, harul Duhului, care trăieşte în cei credincioşi, îngerul păzitor, însă nicidecum omul însuşi. El primeşte doar, nimic altceva. Oricum, unele lucruri rămân de nepătruns întreaga viaţă şi nu numai pentru unul sau altul, ci pentru întreaga omenire. Omul este înconjurat de lucruri neînţelese: unele i se lămuresc de-a lungul vieţii, altele rămân nelămurite toată viaţa - se vor lămuri dincolo -, iar asta chiar pentru minţile de Dumnezeu luminate. Dar de ce nu ni se descoperă acum? Pentru că unele lucruri întrec puterea noastră de înţelegere, deci nu merită să mai vorbim de ele, altele nu ni se descoperă pentru că ne-ar aduce vătămare să le aflăm înainte de vreme. În viaţa de dincolo, multe se vor lămuri, dar vor apărea noi lucruri şi noi taine. Mintea zidită nu va duce niciodată lipsă de taine nepătrunse. Ea se răzvrăteşte împotriva acestor legături: legăturile tainei însă nu se vor rupe. Aşadar, smereşte-te, minte trufaşă, sub mâna cea tare a lui Dumnezeu; smereşte-te şi crezi!