2 Tim. 4. 9-22
9 Sileşte-te să vii curând la mine,
10 Că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmaţia;
11 Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire.
12 Pe Tihic l-am trimis la Efes.
13 Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele.
14 Alexandru arămarul mi-a făcut multe rele; Domnul să-i răsplătească după faptele lui.
15 Păzeşte-te şi tu de el, căci s-a împotrivit foarte mult cuvântărilor noastre.
16 La întâia mea apărare, nimeni nu mi-a venit într-ajutor, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală!
17 Dar Domnul mi-a stat într-ajutor şi m-a întărit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe deplin vestită şi s-o audă toate neamurile; iar eu am fost izbăvit din gura leului.
18 Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, în împărăţia Sa cerească. Lui fie slava în vecii vecilor. Amin!
19 Îmbrăţişează pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui Onisifor.
20 Erast a rămas în Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav.
21 Sileşte-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi.
22 Domnul Iisus Hristos să fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.
Lc. 20. 1-8
1 Şi într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii,
2 Şi, vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere?
3 Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi:
4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5 Şi ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-aţi crezut în el?
6 Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc.
7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde.
8 Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
Tâlcuire:
Preoţii, cărturarii şi bătrânii nu au crezut în Domnul. Spre a-i aduce la credinţă, Domnul le-a pus întrebarea: "Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?", subînţelegându-se aici: "Judecaţi fără patimă cu privire la acest lucru, şi judecata voastră vă va duce la credinţă". Ceea ce s-a spus cu privire la Ioan se poate spune şi cu privire la orice întâmplare care a însoţit venirea Domnului în trup şi cu privire la însăşi aceasta venire, cu toate cele legate de ea. Să judece fiecare toate aceste lucruri. Concluzia va fi una singură: "Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu este Acesta". Pot veni felurite gânduri, se pot naşte nedumeriri, pot apărea aşa-zise nepotriviri, însă la capătul tuturor cercetărilor va lua naştere desăvârşita încredinţare că nu este alt adevăr afară de cel înfăţişat în Evanghelii şi în scrierile Apostolilor. "Mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup". Această taină, rămânând în sine o taină, va deveni limpede pentru minte, pentru ca aceasta, cercetând cum stau lucrurile, se vede silită de conştiinţă să mărturisească faptul că aşa este, iar nu altfel. Necredincioşii fie că nu cercetează totul cum se cuvine, fie ca cercetează superficial, cu minte străină, fie că au dispoziţia nefericită de a se împotrivi cerinţelor credinţei şi, pentru a-şi îndreptăţi necredinţa, se mulţumesc cu orişice dovezi care îi ajută să o tăgăduiască. Pe credincioşi îi clătină cuvintele necredincioşilor fiindcă se mulţumesc cu simpla credinţă, fără să-şi lămurească temeiurile ei. Aceste cuvinte îi prind pe picior greşit, de aceea se şi clătină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu