Tit 1. 5-14
5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:
6 De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.
7 Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,
8 Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat,
9 Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.
10 Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur,
11 Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin.
12 Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe.
13 Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă,
14 Şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.
Tit 2. 1
1 Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase.
Lc. 20. 9-18
9 Şi a început să spună către popor pilda aceasta: Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme.
10 Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic.
11 Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fără nimic.
12 Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o şi pe aceea, au alungat-o.
13 Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de el.
14 Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm ca moştenirea să fie a noastră.
15 Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei?
16 Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple!
17 El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?
18 Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.
Tâlcuire:
Pilda viei înfăţişează Biserica Vechiului Testament; lucrătorii sunt ierarhia ei de atunci; şi întrucât ea nu era la înălţimea rostului său, s-a rostit osânda asupra ei: se va lua de la ei via şi se va da altora. Aceşti "alţii" au fost la început Sfinţii Apostoli, iar apoi urmaşii lor, arhiereii dimpreună cu toată preoţimea. Via lui Dumnezeu de la începutul lumii este aceeaşi iar rostul lucrătorilor ei a fost acelaşi şi va fi acelaşi până la sfârşitul veacului: a aduce Domnului viei roadă sufletele mântuite. Aceasta este îndatorirea ierarhiei creştine, prin urmare şi a noastră. În ce măsură o împlinim - vede toată lumea. Ce putem spune? În multe privinţe - putem spune "Slavă lui Dumnezeu!" - dar în şi mai multe este de dorit o îmbunătăţire, şi mai ales în privinţa propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu. Cu greu mai auzi câte o predică şi totuşi, aceasta este singura foarfecă de grădinărit pe care o au în mână lucrătorii viei lui Dumnezeu. Mă tem ca nu cumva să se împlinească şi asupra noastră cuvântul: "Va veni (stăpânul viei) şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora"; dar şi mai tare mă tem că aceşti "alţii" să nu intre cumva singuri în vie, pierzându-i nu doar pe lucrători, ci şi via însăşi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu