50.06 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi opta după Cincizecime – Sâmbătă

Efes. 1. 16-23

    16    Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele,
    17    Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere,
    18    Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi,
    19    Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem.
    20    Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri,
    21    Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
    22    Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
    23    Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.


Lc. 12. 32-40

    32    Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.
    33    Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică.
    34    Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.
    35    Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.
    36    Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.
    37    Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji.
    38    Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea.
    39    Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
    40    Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.


Tâlcuire:

"Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse." Trebuie să fii gata în orice clipă: nu ştii când va veni Domnul fie pentru Înfricoşata Judecată, fie pentru a te lua de aici; oricare din două, pentru tine este tot una.  Moartea este hotărâtoare; ea aduce deznodământul întregii vieţi şi va trebui să te mulţumeşti întreaga veşnicie cu ceea ce ai agonisit aici. Bunătăţi ai agonisit, bună va fi soarta ta; rele ai agonisit, vei avea parte de o soartă rea. Acesta este un lucru tot atât de adevărat pe cât e de adevărat faptul că exişti; şi clipa hotărâtoare poate să vină chiar în acest minut în care citeşti rândurile de faţă, iar apoi, sfârşitul. Peste soarta ta va fi pusă o pecete pe care nimeni nu o va mai putea ridica. Ai la ce să te gândeşti!... Ar trebui să ne mirăm însă de faptul că atât de puţini oameni se gândesc la acest lucru. Ce taină se înfăptuieşte cu noi! Ştim cu toţii că moartea bate la uşă, că e cu neputinţă să scapi de ea şi totuşi mai nimeni nu o are în gând; iar ea vine pe neaşteptate şi răpeşte... Şi mai mult. Chiar atunci când îi cuprind durerile morţii, oamenii tot nu se gândesc că a venit sfârşitul. Psihologii n-au decât să dezlege cum vor această taină din perspectivă ştiinţifică; din perspectivă duhovnicească, nu putem să nu vedem aici o neînţeleasă amăgire de sine, care nu-i ocoleşte decât pe cei trezvitori.