Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele: să nu despărţim ceea ce Dumnezeu a unit.(din volumul Gânduri pentru fiecare zi, de Monseniorul Vladimir Ghika)
*
* *
* *
Efes. 5. 1-8
1 Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
2 Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.
3 Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor;
4 Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.
5 Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6 Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei.
8 Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
Lc. 14. 1-11
1 Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau,
2 Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
3 Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4 Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5 Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei?
6 Şi n-au putut să-i răspundă la acestea.
7 Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:
8 Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
9 Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
10 Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
11 Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
Tâlcuire:
Atunci când eşti chemat undeva, nu te aşeza la loc de frunte. Dacă generalizăm, reiese că întotdeauna şi oriunde să te mulţumeşti cu partea cea mai umilă. În această regulă simplă se află cuprinsă pe scurt toată bogăţia smereniei. Ia-o, şezi şi cercetează toate împrejurările care pot să apară în viaţa ta şi alege-ţi dinainte, în oricare din ele, partea cea mai umilă. Aceasta va fi practica smereniei, care trece, puţin câte puţin, şi înlăuntru, punând acolo ca temelie smerenia. Timpul va face, prin aceeaşi practică a smereniei, să crească aceasta sămânţă, iar smerenia va umple întregul suflet şi trupul şi toate faptele din afară. "Dar care va fi urmarea?" Măreţia sufletească va străluci pe fruntea ta, atrăgându-ţi cinstirea tuturor şi se va împlini asupra ta cuvântul: "Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." Tu însă, exersându-te în smerenie, să nu ai în vedere aceste urmări ci smerenia în sine. Ea va aduce singură în suflet o rânduială care naşte fericire. Atunci când vine smerenia, toate grijile lăuntrice iau sfârşit şi nici un neajuns din afară nu mai este în stare să tulbure sufletul. Valul, dacă nu se izbeşte de piedici, se risipeşte fără zgomot în marea largă; aşijderea nici necazurile din afară şi dinlăuntru nu lovesc sufletul smerit, ci trec oarecum pe deasupra lui, fără a lăsa urme. Aceasta este, ca să zic aşa, întâietatea lumească a celui smerit; însă de sus ce lumină îl adumbreşte, ce mângâieri i se trimit, ce libertate i se deschide înainte-i!... Cu adevărat, smerenia singură cuprinde în sine toate bunătăţile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu