01.01 Tâlcuiri - Anul Nou.Tăierea - împrejur a Domnului.SfântulVasile cel Mare

Nimic nu atârnă aşa de greu ca păcatul şi neascultarea (Sf. Ioan Hrisostom).
                                                         

*
*                  *

Col. 2. 8-12

    8    Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos.
    9    Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii,
    10    Şi sunteţi deplini întru El, Care este cap a toată domnia şi stăpânirea.
    11    În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos.
    12    Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi.


Lc. 2. 20-21

    20    Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.
    21    Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.


Lc.  2. 40-52

    40    Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
    41    Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.
    42    Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
    43    Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau.
    44    Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi.
    45    Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.
    46    Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.
    47    Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.
    48    Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
    49    Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?
    50    Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.
    51    Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
    52    Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.


Tâlcuire:

    Întrucât Anul Nou este începutul zilelor anului, se cuvine ca în această zi să adunăm în suflet cugetări, simţiri şi stări sufleteşti care ar putea să îndrepteze, în chip vrednic de numele de creştin, toate lucrările săvârşite de el în răstimpul acestui an.  Să ne gândim puţin şi vom afla ce înseamnă Anul Nou în viaţa duhovnicească.  În viaţa duhovnicească, An Nou este atunci când oarecine dintre cei care trăiesc în nepăsare începe să aibă râvnă pentru a se mântui şi a plăcea lui Dumnezeu, căci atunci când el se hotărăşte la aceasta, pe dinlăuntrul şi pe dinafara lui toate se reclădesc pe temeiuri noi - cele vechi trec şi se fac toate noi. Dacă ai această stare, înnoieşte-o; iar dacă n-o ai, dobândeşte-o - şi va fi la tine Anul Nou.
    Se mai apropie şi cinstita prăznuire a Tăierii-împrejur a Domnului şi a pomenirii Sfântului Vasile cel Mare. Miezul prefacerii amintite stă în aceea că omul începe din această clipă să trăiască numai pentru Dumnezeu spre mântuirea sa, în vreme ce mai înainte trăia doar pentru sine, gătindu-şi pierzarea. Acum, el leapădă deprinderile vechi, toate plăcerile sale şi toate lucrurile în care alfa desfătare; taie patimile şi aplecarea spre pofte şi îşi însuşeşte faptele asprei lepădări de sine, iar această preschimbare este întocmai ceea ce trebuie să fie, potrivit Apostolului, tăierea-împrejur a inimii - de care pomeneşte şi la care ne îndatorează prăznuirea Tăierii-împrejur a Domnului şi a cărui pildă  ne-o înfăţişează prin sine însuşi Sfântul Vasile cel Mare. Astfel, toate lucrurile car se îmbulzesc în conştiinţa noastră de Anul Nou se înmănunchează într-unul singur: înnoirea noastră lăuntrica prin tăierea-împrejur a inimii. Dacă prin bunăvoinţa Domnului, cineva se va pregăti de Anul Nou în acest chip, adică dacă nu va cugeta doar la acestea,  ci le va şi împlini cu lucrul, acela va prăznui Anul Nou în cel mai desăvârşit chip creştinesc şi se va pregăti să petreacă creştineşte întregul an. De următorul An Nou, el va trebui să reînnoiască şi să reîmprospăteze ceea ce a primit acum.