04.05 Tâlcuiri - Săptămâna a treizeci si doua după Cincizecime - Săptămâna Botezului Domnului - Duminică

Acela care ascultă şi pune în practică cele ce învaţă îşi zideşte casă pe piatră. Dacă însă ascultăm şi nu urmăm ceea ce ascultăm, este zidire pe nisip (Fericitul Augustin).

*
*                  *

Ps. 32. 21

21    Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


Ps. 32. 1

1    Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.


Efes. 4. 7-13

    7    Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
    8    Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
    9    Iar aceea că "S-a suit" – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
    10    Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
    11    Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
    12    Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
    13    Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.


Mt. 4. 12-17

    12    Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.
    13    Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,
    14    Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
    15    "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
    16    Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".
    17    De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.



Tâlcuire:

Ieri, Apostolul l-a înarmat pe creştinul care păşeşte pe calea mântuirii cu toate armele duhovniceşti; iar acum arată care sunt călăuzitorii lui în această  luptă şi care este ţelul ultim şi luminos al tuturor acestor nevoinţe, spre a-l îmbărbăta în ostenelile sale. Aceşti călăuzitori sunt păstorii şi învăţătorii pe care Domnul i-a dat Bisericii şi prin ale căror guri El Însuşi grăieşte povaţă trebuincioasă fiecăruia, atâta vreme cât oamenii vin la ei cu credinţă şi întorşi către Domnul în rugăciune. Adevărul acesta este cunoscut de către cei care merg cu lepădare de sine pe calea Domnului şi duc lupta cu vrăjmaşii mântuirii fără a se cruţa pe sine. Aceştia află întotdeauna ajutor şi povaţă la pastorii lor, în vreme ce pentru privitorul din afară acest ajutor pare că n-are de unde veni. Aceştia nu la oameni vin, ci la Domnul, Care pururea este gata să călăuzească şi să povăţuiască prin aceşti pastori şi învăţători pe oricine caută ajutor la Dansul  cu credinţă şi fără făţărnicie. Ţelul cel luminos şi ultim este "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos", vârsta "bărbatului desăvârşit". Ce înseamnă un bărbat desăvârşit în înţelesul obişnuit, ştim cu toţii; şi este cu neputinţă să găsim un om căruia nu i-ar plăcea să atingă această desăvârşire; dar ce înseamnă a fi bărbat desăvârşit în Domnul nu ştie nimeni, afară de cei care au ajuns la această vârstă. Acest lucru nu trebuie totuşi să răcească râvna nimănui de a atinge şi el această vârstă, ci trebuie, dimpotrivă, să o aprindă încă şi mai mult; căci această neştiinţă vine din înălţimea cea mare a acelei desăvârşiri duhovniceşti care se numeşte în viaţa cea după Dumnezeu "vârsta bărbătească". Apostolul arată această "vârstă" ca fiind însuşirea de către om a plinătăţii darurilor pe care le-am văzut la Domnul şi Mântuitorul nostru. Oricine poate  vedea că avem bună pricină că să ne dăm, chemaţi fiind de sus, "toată sârguinţa".