11.02 Tâlcuiri - Săptămâna a treia a Postului - Marţi

Om este acela care se cunoaşte pe sine (Avva Pimen).

*

*                         *

Is. 9. 7-20

7 Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, şi el se va pogorî peste Israel.

8 Ca să ştie tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, care întru mândria lor şi întru semeţia inimii lor zic:

9 "Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiaţi, să punem cedri în locul lor!"

10 Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmaşii lui Reţin şi pe duşmanii lui îi va înarma:

11 Pe Sirienii de la răsărit şi pe Filistenii de la asfinţit; şi vor mânca aceştia pe Israel cu toată gura. Cu toate acestea mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui tot întinsă va fi;

12 Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise şi nu va căuta pe Domnul Savaot.

13 Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul şi coada, ramura de finic şi trestia.

14 Bătrânii şi căpeteniile sunt capul; proorocul şi învăţătorul mincinos sunt coada.

15 Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de ei vor pieri.

16 Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri şi de orfanii lui şi de văduve nu-i este milă, fiindcă toţi sunt nelegiuiţi şi răi şi gura lor grăieşte vorbe nesocotite. Pentru toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.

17 Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale.

18 Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca un jeratic, iar poporul va ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruţa pe vecinul său.

19 Jefui-vor la dreapta şi vor rămâne flămânzi; la stânga vor mânca şi nu se vor sătura; fiecare va mânca din carnea aproapelui său:

20 Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amândoi sunt împotriva lui Iuda. Pe lângă toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi braţul Lui mereu întins va fi.

Fc.  6. 9-22

9 Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.

10 Şi i s-au născut lui Noe trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

11 Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii.

12 Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ.

13 Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: "Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ.

14 Tu însă fă-ti o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.

15 Corabia însă să o faci aşa: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţimea de treizeci de coţi.

16 Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus.

17 Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri.

18 Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi.

19 Să intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele şi din tot trupul, câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să rămână cu tine în viaţă.

20 Din toate soiurile de păsări înaripate după fel, din toate soiurile de animale după fel şi din toate soiurile de târâtoare după fel, din toate să intre la tine câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să rămână în viată împreună cu tine.

21 Iar tu ia cu tine din tot felul de mâncare, cu care vă hrăniţi; îngrijeşte-te ca să fie aceasta de mâncare pentru tine şi pentru acelea".

22 Şi a început Noe lucrul şi precum îi poruncise Domnul Dumnezeu aşa a făcut.

Pr. 8. 1-21

1 Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său?

2 Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,

3 Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare:

4 "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.

5 Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă!

6 Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept;

7 Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.

8 Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost;

9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.

10 Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,

11 Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.

12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.

13 Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.

14 Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.

15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea.

16 Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului.

17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.

18 Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea.

19 Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.

20 Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte,

21 Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.

Tâlcuire:

"Înţelepciunea", Dumnezeu-Cuvântul,  "şi-a zidit sieşi casă", Sfânta Biserică, şi în ea "a gătit masă" - cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Taine, mai ales Taina trupului şi Sângelui; şi "a trimis slugile sale", pe Sfinţii Apostoli şi pe urmaşii lor, ca să-i cheme pe toţi la cina Sa (Pilde 9. 1-8). Mulţi s-au adunat deja, dar alţii sunt chemaţi neîncetat, ca să se umple casa toată - iar cina continuă fără încetare. Slavă Domnului Care este atât de milostiv fata de noi! Să mergem, dar, toţi! Să intrăm înăuntru, nimeni să nu rămână la uşă. În aceste zile de post este deosebit de puternică chemarea, şi deosebit de bogată cina: dar este cu atât mai de neiertat să te lipseşti de cină. Fiecare să-şi sape în amintire următoarele cuvinte ale Înţelepciunii: "cei ce păcătuiesc împotriva Mea vatămă sufletele lor" (Pilde 8. 36), şi să se milostivească de sine.