Nu e nimic mai uşor decât să te înşeli pe tine însuţi şi, înfumurându-te cu slava deşartă, să te socoteşti că eşti ceva, fiind nimic (Sf. Grigorie Teologul).
*
* *
Is. 13. 2-13
1 Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă,
2 Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân;
3 Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.
4 Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia.
5 În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.
6 Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.
7 Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: "Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!"
8 Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui.
9 Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să fie ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău...
10 Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui.
11 Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui.
12 Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi.
13 Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său.
Fc. 7. 11-24
11 În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis jgheaburile cerului;
12 Şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
13 În ziua aceasta a intrat Noe în corabie şi împreună cu dânsul au intrat Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor lui.
14 Din toate soiurile de fiare de pe pământ, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietăţi ce mişunau pe pământ, din toate soiurile de zburătoare, din toate păsările, din toate înaripatele
15 Şi din tot trupul, în care se afla duh de viaţă, au intrat cu Noe în corabie, perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască.
16 Şi cele ce au intrat cu Noe în corabie din tot trupul au intrat parte bărbătească şi parte femeiască, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afară.
17 Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa şi a ridicat corabia şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului.
18 Şi a crescut apa mereu şi s-a înmulţit foarte tare pe pământ şi corabia se purta pe deasupra apei.
19 Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer.
20 Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei.
21 Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii.
22 Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viată în nările lor, au murit.
23 Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se afla pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, toate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie.
24 Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cincizeci de zile.
Pr. 10. 1-22.
1 Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.
2 Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte.
3 Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.
4 Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.
5 Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.
6 Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege.
7 Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.
8 Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.
9 Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
10 Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.
11 Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.
12 Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.
13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.
14 Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.
15 Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.
16 Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat;
17 Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.
18 Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.
19 Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
20 Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.
21 Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.
22 Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.
Tâlcuire:
"Cel necuvios va cădea prin necuvioşia lui" (*) (Pilde 11. 5). Necuvioşia este legătura incorectă cu Dumnezeu sau deplina uitare de Dumnezeu, de care ţine şi necredinţa în existenţa lui Dumnezeu, precum şi în grija pe care El o poartă de zidirea Sa. Unele suflete, strâmtorate fiind de navala unor astfel de gânduri necuvioase, dar voind totuşi să se arate oameni de ispravă, hotărăsc, aşa: " Voi fi drept, cinstit şi uman fără să mă intereseze dacă există Cineva deasupra mea Care mă priveşte, îmi impune nişte datorii şi îmi va cere socoteală". Şi ce se întâmpla? Nu este asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu, pe care nu Îl caută, şi lucrarea lor nu are spor.Conştiinţa le aminteşte în fiecare zi de nedreptăţile lor, ori de faptele lor necinstite, ori de lipsa lor de omenie. Numai înaintea oamenilor reuşesc ei să pară drepţi, îndreptăţindu-se prin dibăcia limbii şi denaturarea faptelor, dar cine are conştiinţa dreaptă, acela nu are de ce să se îndreptăţească. Cei ce nu iau aminte la sine trec cu vederea şi aceasta nepotrivire lăuntrică; cei trezvitori se descurcă într-un fel cu ea. O, de ar lua aminte cu bună credinţă vreunul dintre cei dintâi la această nepotrivire, de ar cerceta de unde vine şi cum s-o îndrepte! S-ar îndrepta mai apoi şi pe sine însuşi, ba şi de alţii s-ar îngriji să îi aducă de partea cea bună.
___________
(*) Potrivit traducerii ruse - n. tr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu