14.03 Tâlcuiri - Săptămâna a şasea a Postului - Miercuri

Inima curată este aceea care nu mai este atrasă de nimic din lumea aceasta. În ea venind Domnul, Îşi scrie Legile Sale ca într-o tăbliţă (Sf. Maxim Mărturisitorul).

*

*                         *

Is. 58. 1-11

Postul cel adevărat.

1 Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.

2 În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.

3 Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

4 Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

5 Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

6 Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

9 Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,

10 Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.

11 Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

12 Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

13 Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,

14 Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.

Fc. 31. 3-16

3 Atunci Domnul a zis către Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în patria ta, şi Eu voi fi cu tine!"

4 Trimiţând, deci, Iacov a chemat pe Rahila şi pe Lia la câmp, unde erau turmele,

5 Şi le-a zis: "Văd eu că faţa tatălui vostru nu mai e faţă de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.

6 Voi înşivă ştiţi că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;

7 Iar tatăl vostru m-a înşelat şi de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.

8 Când zicea el: Cele pestriţe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriţi; iar când zicea el: Cele negre să-ţi fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri.

9 Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie.

10 Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis; şi iată că ţapii şi berbecii, care săreau pe capre şi pe oi, erau albi, vărgaţi şi bălţaţi.

11 Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: "Iacove!" Şi eu am răspuns: "Ce este?"

12 Zis-a el: "Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, căci am văzut toate câte ţi-a făcut Laban.

13 Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ţi S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făgăduinţă. Scoală deci acum, ieşi din pământul acesta şi mergi în pământul tău de naştere şi Eu voi fi cu tine".

14 Atunci Lia şi Rahila i-au răspuns şi au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

15 Oare n-am fost noi socotite de el ca nişte străine, fiindcă el ne-a vândut şi a mâncat banii noştri?

16 De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Domnul!"

Pr. 31. 3-21

3 Nu da puterea ta femeilor şi căile taie celor care pierd pe regi.

4 Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor să bea vin şi conducătorii băuturi îmbătătoare,

5 Ca nu cumva bând să uite legea şi să judece strâmb pe toţi sărmanii.

6 Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet,

7 Ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui.

8 Deschide gura ta pentru cel mut şi pentru pricina tuturor părăsiţilor.

9 Deschide gura ta, judecă drept şi fă dreptate celui sărac şi năpăstuit.

10 Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul.

11 Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată.

12 Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale:

13 Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa.

14 Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei.

15 Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor.

16 Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie.

17 Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale.

18 Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea.

19 Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul.

20 Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit.

21 N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii.

Tâlcuire:

"Strigă tare", îi zice Domnul sfântului prooroc Isaia, "nu te opri",  dând în vileag nelegiuirile poporului Meu. Dar ce făcea poporul? "Ei mă caută, doresc apropierea de Dumnezeu." Dar este asta, oare, un păcat? Tocmai asta era dator să facă. Da, aşa este, dar necazul este că nu o fac aşa cum se cuvine, ci aşteaptă să îşi atingă ţelul numai prin post, fără a se îngriji de faptele dreptăţii şi dragostei. "Şi postul Îmi e plăcut", grăieşte Domnul, "însă postul (adevărat) este cel la care oamenii, smerindu-şi trupul, adaugă şi iertarea jignirilor, a datoriilor, hrănirea celor flămânzi, găzduirea celor lipsiţi de adăpost, îmbrăcarea celor goi. Când toate acestea se vor adăuga postirii, căutarea Mea şi apropierea de Mine vor avea spor"; "atunci va ieşi de dimineaţă lumina ta, ... şi slava Domnului te va înconjura. Atunci vei striga, şi Domnul te va auzi; şi încă grăind tu, va zice: aici sunt! ... Şi va fi Dumnezeul tău cu tine pururea" (Is. 58. 1-11).