14.05 Tâlcuiri - Săptămâna a şasea a Postului - Vineri

Curăţia nu vine numai din a nu mai face cele rele, ci şi din a stinge cu totul relele, prin împlinirea cu grijă a celor bune (Sf. Diadoh al Foticeei).

*

*                         *

Is. 66. 10-24

10 Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeaţi!

11 Astfel ca voi să fiii alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei sale!

12 Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi slava popoarelor ca un şuvoi ieşit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.

13 După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi, şi voi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.

14 Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele voastre vor odrăsli ca iarba. Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmaşii Săi.

15 Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc.

16 Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului!

17 Faptele şi gândurile celor ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini, într-un loc ascuns, în mijlocul unei adunări de ucenici, ale celor care mănâncă din carnea de porc, mâncăruri scârnave şi şoareci, vor fi zădărnicite, zice Domnul.

18 Dar Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea,

19 Şi le voi da un semn. Şi pe cei scăpaţi cu viaţă îi voi trimite către popoarele din Tarsis, Put, Lud, Meşec, Roş, Tubal, Iavan, către ţinuturile cele mai depărtate care n-au auzit despre Mine şi nu au văzut slava Mea. Şi la aceste neamuri vor vesti slava Mea.

20 Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai, în căruţe, pe paturi, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al Meu, la Ierusalim, zice Domnul, precum fiii lui Israel aduc prinoase în vase curate pentru templul Domnului.

21 Şi din ei voi lua preoţi şi leviţi, zice Domnul.

22 Într-adevăr, precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi face, zice Domnul, vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui totdeauna seminţia voastră şi numele vostru.

23 Şi din lună nouă în lună nouă şi din zi de odihnă în zi de odihnă vor veni toţi şi se vor închina înaintea Mea, zice Domnul.

24 Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale celor care s-au răzvrătit împotriva Mea, că viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi o sperietoare pentru toţi.

Fc. 46. 1-7

1 Sculându-se deci Israel cu toate câte avea, a mers la Beer-Şeba şi a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac.

2 Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea în vis: "Iacove, Iacove!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!"

3 Şi Dumnezeu a zis: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, nu te teme a te duce în Egipt, căci acolo am să te fac neam mare.

4 Am să merg cu tine în Egipt Eu Însumi şi tot Eu am să te scot de acolo, iar Iosif îţi va închide ochii cu mâna sa!"

5 După aceasta s-a ridicat Iacov de la Beer-Şeba, iar fiii lui Israel au luat pe Iacov, tatăl lor, şi pe copiii lor şi pe femeile lor în căruţele pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă.

6 Luând deci Iacov averile sale şi toate vitele ce agonisise în pământul Canaan, el a mers în Egipt împreună cu tot neamul lui.

7 Şi a adus el împreună cu sine în Egipt pe fiii şi nepoţii săi, pe fiicele, nepoatele sale şi tot neamul său.

Pr. 23. 15-25

15 Fiul meu, dacă inima ta e plină de înţelepciune şi inima mea se va bucura.

16 Rărunchii mei vor tresări de bucurie, când buzele tale vor grăi ceea ce este drept.

17 Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi, ci totdeauna să rămână la frica de Domnul,

18 Căci dacă o vei păzi pe ea, mai ai şi tu un viitor şi nădejdea ta nu se va pierde.

19 Ascultă fiul meu, şi te înţelepţeşte şi îndreaptă inima ta pe calea cea dreaptă.

20 Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor,

21 Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe.

22 Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu dispreţui pe mama ta când ea a ajuns bătrână.

23 Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună chibzuială.

24 Tatăl celui drept tresaltă de bucurie şi cel ce a dat naştere unui înţelept se bucură de el.

25 Să se bucure tatăl şi mama ta şi să salte de veselie cea care te-a născut!

26 Dă-mi, fiule, mie inima ta, şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele,

27 Căci femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea străină un puţ strâmt.

28 Pentru aceasta ea stă ca un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni numărul celor înşelaţi de ea.

29 Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi?

30 Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii.

31 Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât,

32 Căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin.

33 Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite,

34 Vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg.

35 "M-au lovit... Nu m-a durut! M-au bătut... Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, vai cere iarăşi vin".

Pr. 24. 1-5

1 Nu râvni la oamenii răi şi nu pofti să fii în tovărăşia lor,

2 Căci inima lor pune la cale lucruri silnice şi buzele lor grăiesc cele nelegiuite.

3 Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte

4 Şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută.

5 Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât unul plin de putere.

Tâlcuire:

S-au sfârşit zilele Sfintelor Păresimi! Acum să stea fiecare şi să cugete urmările: ce a fost la început şi ce este acuma? A fost vreme de negoţ: e vreun câştig cât de mic? Am ieşit în stadion: am alergat oare? Şi dacă am alergat, am ajuns, oare, la sosire? A fost declarat război: ne-am înarmat, ne-am luptat? Şi dacă ne-am luptat, am căzut sau am biruit? Postitorii trezvitori şi priveghetori, care s-au ostenit cu inimă înfrântă şi smerită, fireşte, privind înapoi, nu pot să nu se bucure; iar noi, cei nepăsători şi robiţi trupului, care ne îngrijim numai de desfătări şi dezmierdări, ne rămâne pururea numai ruşinea feţei, sau nici măcar atât. Unii sunt bătuţi şi nu-i doare, fiindcă au fruntea de aramă şi grumazul de fier.