15.03 Tâlcuiri - Săptămâna Patimilor - Miercuri

Ca să nu păcătuieşti e nevoie de teama judecăţii lui Dumnezeu. Pentru că cel ce a păcătuit să nu cadă în deznădejde, e folositoare nădejdea spre milostivirea lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).

*

*                         *

Iz. 2. 3-10

3 Acela mi-a zis: "Fiul omului, am să te trimit la fiii lui Israel, la aceşti oameni neascultători, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei, ca şi părinţii lor, păcătuiesc înaintea Mea până în ziua de astăzi.

4 Aceşti fii sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită; la ei te trimit Eu, ca să le zici: Aşa grăieşte Domnul!

5 Ori te-or asculta, ori nu te-or asculta – căci sunt un neam îndărătnic – să ştie însă că este între ei un prooroc.

6 Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu te sperii, deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini, şi ai să trăieşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de cuvintele lor şi de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un neam îndărătnic,

7 Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, căci sunt un neam de răzvrătiţi.

8 Tu însă, fiul omului, ascultă ce voiesc să-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca acest neam de răzvrătiţi! Deschide-ţi gura şi mănâncă ceea ce am să-ţi dau!"

9 Şi privind eu, am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie strânsă sul;

10 Şi a desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era scrisă şi pe o parte şi pe alta: plângere, tânguire şi jale era scris în ea.

Iz. 3. 1-3

1 Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi de grăieşte casei lui Israel!"

2 Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să mănânc cartea aceea,

3 Şi mi-a zis: "Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi satură lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau Eu!" Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.

Iş. 2. 11-22

11 Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fraţii săi;

12 Şi căutând încoace şi încolo şi nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.

13 Apoi ieşind iarăşi a doua zi, a văzut doi evrei certându-se şi a zis asupritorului: "pentru ce baţi pe aproapele tău?"

14 Acela însă i-a răspuns: "Cine te-a pus căpetenie şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine, cum ai omorât ieri pe egipteanul acela?" Şi s-a spăimântat Moise şi a zis: "Cu adevărat s-a vădit fapta aceasta!"

15 Iar dacă a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit să ucidă pe Moise. Moise însă a fugit de la faţa lui Faraon şi s-a dus în ţara Madian; şi sosind în ţara Madian, s-a oprit la o fântână.

16 Preotul din Madian însă avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor. Şi venind acestea au scos apă şi au umplut adăpătorile, ca să adape oile tatălui lor.

17 Dar păstorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise şi le-a apărat, le-a scos apă şi le-a adăpat oile.

18 Mergând ele la tatăl lor Raguel, acesta le-a zis: "Cum de aţi venit astăzi aşa de curând?"

19 Iar ele au zis: "Un egiptean oarecare ne-a apărat de păstori, ne-a scos apă şi ne-a adăpat oile noastre!"

20 Zis-a acela către fiicele sale: "Dar unde este acela? De ce l-aţi lăsat? Chemaţi-l şi daţi-i să mănânce pâine!"

21 Şi a rămas Moise la omul acela şi i-a dat pe fiica sa Sefora de soţie.

22 Aceasta, luând în pântece, a născut un fiu şi i-a pus Moise numele Gherşon, zicând: "Am ajuns pribeag în ţară străină". Şi luând iarăşi în pântece, femeia a născut alt fiu şi i-a pus numele Eliezer, pentru că şi-a zis: "Dumnezeul tatălui meu mi-a fost ajutor şi m-a scăpat din mâna lui Faraon".

Iov 2. 1-10

1 Şi iarăşi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfăţişeze înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei să se înfăţişeze înaintea Domnului.

2 Şi Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".

3 Şi Domnul a zis către Satan: "Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău. El se ţine cu putere în statornicia lui şi tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc".

4 Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui.

5 Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"

6 Şi Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui".

7 Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creştetul capului.

8 Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş.

9 Atunci nevasta lui a zis către el: "Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!

10 Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.

In 12. 17-50

17 Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.

18 De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

19 Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El.

20 Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare.

21 Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus.

22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus.

23 Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului.

24 Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.

25 Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.

26 Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.

27 Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta.

28 Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi.

29 Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit!

30 Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.

31 Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

32 Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine.

33 Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară.

34 I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului?

35 Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.

36 Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei.

37 Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El,

38 Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?"

39 De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia:

40 "A  orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec"

41 Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El.

42 Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă;

43 Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.

44 Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

45 Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

46 Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.

47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.

48 Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.

49 Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc.

50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc.

Mt. 24. 6-16.

6 Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

7 S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.

8 Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?

9 Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.

10 Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.

11 Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;

12 Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.

13 Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,

15 A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.

16 Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

Tâlcuire:

Tăcut-a Domnul miercuri şi joi până seara,  pentru ca în seara aceasta să reverse o cuvântare către ucenici căreia nu i se poate afla asemănare nu doar în toate scrierile omeneşti, dar nici măcar în Scripturile dumnezeieşti. Acum, după cum ne arată Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicată ungerea Lui cu mir, căci aceasta Îi slujea ca pregătire pentru moarte. Înaintea ochilor Lui deja nu se mai afla altceva decât moartea - taina din urmă a venirii Sale pe pământ pentru a noastră mântuire. Să ne adâncim şi noi în contemplarea acestei morţi de taină, pentru a scoate din ea bună nădejde de mântuire pentru sufletele noastre cele împovărate de păcate multe şi care nu ştiu cum să-şi afle tihna de mustrările conştiinţei ce se deşteaptă şi de simţirea că dreaptă este înfricoşata şi nemitarnica judecata a lui Dumnezeu care pluteşte deasupra noastră.