Să nu îngădui niciodată să intre în inima ta vreun gând care să mânie pe Dumnezeu (Avva Siluan).
*
* *
Fapte 13, 13-24
13 Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14 Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut.
15 Şi după citirea Legii şi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi.
16 Şi, ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători de Dumnezeu, ascultaţi:
17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo,
18 Şi vreme de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie.
19 Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire.
20 Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel proorocul.
21 Şi de acolo au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin.
22 Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: "Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele".
23 Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus,
24 După ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei, la tot poporul lui Israel.
In 6, 5-14.
5 Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia?
6 Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă.
7 Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin.
8 Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru:
9 Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?
10 Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii.
11 Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au voit.
12 Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva.
13 Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz.
14 Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume.
Tâlcuire:
Ucenicii au zis către Domnul să dea drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate, să-şi cumpere de mâncare. Domnul însă le-a spus: "N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce" (Mt. 14. 16). Aceasta s-a întâmplat înainte de minunea saturării celor cinci mii de oameni, afară de femei şi de copii, cu cinci pâini şi doi peşti. Această întâmplare, cu o deosebită însemnătate în viaţa Domnului, ne înfăţişează încă o lecţie. Mulţimea aceea închipuie omenirea ce flămânzeşte şi însetează de adevăr. Atunci când Domnul a zis către Apostoli: "Daţi-le voi să mănânce", prin asta le-a prezis felul în care aveau să slujească mai apoi neamul omenesc: hrănindu-l cu adevăr. Apostolii au săvârşit această lucrare în vremea lor; iar pentru vremurile următoare au încredinţat această slujire păstorilor Bisericii, urmaşii lor. Şi către păstorii din ziua de azi grăieşte Domnul: "Voi să hrăniţi poporul vostru". Iar datoria de conştiinţă a păstorilor e să se ţină de îndatorirea lor: să hrănească poporul cu adevăr. În biserică trebuie să se audă limpede propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu. Ce fel de pastori sunt păstorii care tac? Şi mulţi dintre ei tac, tac înaintea lumii. Dar nu se poate spune că asta se întâmpla fiindcă ei n-au credinţă în inima; de vina este lipsa de pătrundere, obiceiul prost. Oricum, asta nu îi îndreptăţeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu