20.05 Tâlcuiri - Săptămâna a cincea după Paşti - Vineri

Fii portarul inimii tale ca să nu intre nimeni într-însa. Zi mereu gândurilor care vin: "Eşti tu dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?" (Iosua V, 13) (Avva Stratighie).

*

*                   *

Fapte 15, 5-12

5 Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise.

6 Şi apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt.

7 Şi făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.

8 Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă.

9 Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă.

10 Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm?

11 Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia.

12 Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.

13 Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă!

14 Simon a istorisit cum de la început a avut grijă Dumnezeu să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său.

15 Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris:

16 "După acestea Mă voi întoarce şi voi ridica iarăşi cortul cel căzut al lui David şi cele distruse ale lui iarăşi le voi zidi şi-l voi îndrepta,

17 Ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea".

18 Lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute din veac lucrurile Lui.

19 De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,

20 Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge.

21 Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetăţile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă.

22 Atunci apostolii şi preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi.

23 Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!

24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea,

25 Noi am hotărât, adunaţi într-un gând, ca să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

26 Oameni care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

27 Drept aceea, am trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ei, cu cuvântul, aceleaşi lucruri.

28 Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:

29 Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!

30 Deci cei trimişi au coborât la Antiohia şi, adunând mulţimea, au predat scrisoarea.

31 Şi citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.

32 Iar Iuda şi cu Sila, fiind şi ei prooroci, au mângâiat prin multe cuvântări pe fraţi şi i-au întărit.

33 Şi petrecând un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi la apostoli.

34 Iar Sila s-a hotărât să rămână acolo, şi Iuda a plecat singur la Ierusalim.

In 10, 17-28.

17 Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.

18 Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.

19 Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.

20 Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?

21 Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?

22 Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă.

23 Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.

24 Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă.

25 Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.

26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.

27 Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.

28 Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

Tâlcuire:

"Voi nu credeţi fiindcă nu sunteţi dintre oile Mele", grăieşte Domnul către iudeii ce nu crezuseră în Dânsul. "Oile Mele ascultă de glasul Meu, şi le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine." Necredincioşii nu sunt din turma lui Hristos. Pe atunci, necredincioşi erau cei care nu intraseră în turmă; acum; printre noi, necredincioşi sunt toţi cei care au căzut de la credinţă ori s-au îndepărtat de turma lui Hristos. Domnul este Păstorul: toate oile Sale vin după El, urmând sfintei Sale învăţături şi plinind sfintele Lui porunci. Păcătoşii sunt oile slabe şi bolnave, dar sunt, oricum, printre oile din turmă; dar cei ce şi-au pierdut credinţa sunt cei care au rămas de tot în urmă şi au fost lepădaţi spre mâncare fiarelor. Aceştia sunt adevăraţii "înapoiaţi". Ei nu fac parte din turma lui Hristos şi glasul Lui nu îl ascultă; şi El nu îi cunoaşte - nu îi cunoaşte fiindcă ei nu dau de ştire despre sine în nici un fel, aşa cum a făcut femeia cu scurgere de sânge. Şi la judecată li se va spune: "Nu vă cunosc pe voi, plecaţi".