22.02 Tâlcuiri - Săptămâna a şaptea după Paşti - Marţi

După cum nu e bine să laşi să crească iarbă pe straturi împreună cu legumele, tot aşa e rău să laşi să crească în suflet gândul viclean (Sf. Efrem Sirul).

*

*                   *

Fapte 21, 26-32

26 Atunci Pavel, luând cu el pe acei bărbaţi, curăţindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în templu, vestind împlinirea zilelor curăţirii, până când a fost adusă ofranda pentru fiecare din ei.

27 Şi când era să se împlinească cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el,

28 Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutaţi! Acesta este omul care învaţă pe toţi pretutindeni, împotriva poporului şi a Legii şi a locului acestuia; încă şi elini a adus în templu şi a spurcat acest loc sfânt.

29 Căci ei văzuseră mai înainte cu el împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau că Pavel l-a adus în templu.

30 Şi s-a mişcat toată cetatea şi poporul a alergat din toate părţile şi, punând mâna pe Pavel, îl trăgeau afară din templu şi îndată au închis porţile.

31 Dar când căutau ei ca să-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei, că tot Ierusalimul s-a tulburat.

32 Acela, luând îndată ostaşi şi sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe comandant şi pe ostaşi, au încetat de a mai bate pe Pavel.

In 16, 2-13.

2 Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.

3 Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

4 Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi.

5 Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu întreabă: Unde Te duci?

6 Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră.

7 Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi.

8 Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.

9 De păcat, pentru că ei nu cred în Mine;

10 De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea;

11 Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.

12 Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.

13 Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.

Tâlcuire:

"Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul." Pentru ce, dar, în manualele de logică nu se aminteşte de această sursă a cunoaşterii? Nu este de mirare că în cele păgâne nu există acest punct, dar ce îndreptăţire au cele creştineşti? Nu cumva creştinul, atunci când începe să gândească, trebuie să înceteze a fi creştin şi să uite toate făgăduinţele vrednice de crezare şi neîndoielnice care i s-au dat? Despre cum să observi şi cum să asculţi se vorbeşte mult; despre cum să faci generalizări şi concluzii pornind de la cele văzute şi auzite, de asemenea se învaţă din destul; dar când e vorba de pătruns înţelesul tuturor acestora, copilul logicii rămâne în voia presupunerilor sale. De ce nu i se spune: "Ai vestirile Duhului adevărului, lor să le urmezi; acestea hotărăsc în chip de netăgăduit înţelesul a tot ce este, fiindcă vin de la Dumnezeu, în Care este izvorul firii înseşi ". Oare nu fiindcă oamenilor nu li se spune asta s-a răspândit până-ntr-atât duhul speculaţiei, încât în ziua de azi toate cărţile (despre lumea lui Dumnezeu) sunt pline de speculaţii? Şi măcar dacă acestea ar fi cât de cât serioase; însă de la prima vedere se cunoaşte că sunt rodul unor închipuiri copilăreşti.