25.01 Tâlcuiri - Săptămâna a treia după Cincizecime – Luni

Cei ce vorbesc dulce cu patimile prin gânduri, dar nu vin la încuviinţare, se aseamănă cu cei ce lasă fiara să intre înăuntrul ţarinii (Avva Ilie Ecdicul).

*

*                   *

Rm 7, 1-13

1 Oare nu ştiţi, fraţilor – căci celor ce cunosc Legea le vorbesc – că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăieşte?

2 Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.

3 Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.

4 Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu.

5 Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii;

6 Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.

7 Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul,  decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!

8 Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.

9 Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;

10 Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte.

11 Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.

12 Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.

13 Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.

Mt 9, 36-38

36 Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor.

37 Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini.

38 Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.

Mt 10, 1-8.

1 Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.

2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;

3 Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;

4 Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.

5 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi;

6 Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.

7 Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor.

8 Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Tâlcuire:

Trimiţându-i pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, Domnul le-a poruncit să-i cheme pe toţi, grăind: "S-a apropiat Împărăţia Cerurilor", adică: "A venit împărăţia, intraţi în ea". Dar noi ce trebuie să propovăduim? Trebuie să strigăm tuturor cât ne ţine gura: "Fii ai împărăţiei! Nu fugiţi din împărăţie în robie", fiindcă oamenii fug. Pe unii îi robeşte libertatea minţii: "Nu vrem, zic ei, lanţurile credinţei şi povara autorităţii, fie ea şi dumnezeiască; noi înşine vom rezolva şi vom hotărî toate problemele". Ei, şi au hotărât. Au născocit nişte poveşti mai puerile decât mitologia grecilor - şi se fălesc... Pe alţii îi atrage calea cea largă a patimilor: "nu vrem", spun aceştia, "să ştim de porunci ori de cerinţe ale conştiinţei - toate astea sunt abstracţiuni: noi avem nevoie de realitatea palpabilă". Şi au mers după aceasta. Ce a ieşit de aici? "Alăturatu-s-au dobitoacelor necuvântătoare." Oare nu din această decădere morală a luat naştere şi teoria provenienţei omului din animale? Iată încotro se îndreaptă! Iar de Domnul fug toţi, toţi fug...