26.01 Tâlcuiri - Săptămâna a patra după Cincizecime – Luni

Prin puterea Sa, Hristos a biruit pe ispitorul; îl putem birui şi noi cu puterea şi cu numele lui Iisus.

*

*                   *

Rm 9, 18-33

18 Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte.

19 Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?

20 Dar, omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut aşa?

21 Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?

22 Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,

23 Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă?

24 Adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,

25 Precum zice El şi la Osea: "Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;

26 Şi va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu – acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu".

27 Iar Isaia strigă pentru Israel: "Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa se va mântui.

28 Pentru că împlinind şi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său".

29 Şi precum a proorocit Isaia: "Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora".

30 Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;

31 Iar Israel, urmărind legea dreptăţii, n-a ajuns la legea dreptăţii.

32 Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,

33 Precum este scris: "Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi tot cel ce crede în El nu se va ruşina".

Mt 11, 2-15.

2 Şi auzind Ioan, în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi trimiţând pe doi dintre ucenicii săi, au zis Lui:

3 Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?

4 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:

5 Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.

6 Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.

7 După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au trestie clătinată de vânt?

8 Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor.

9 Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc? Da, zic vouă, şi mai mult decât un prooroc.

10 Că el este acela despre care s-a scris: "Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta".

11 Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.

13 Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.

14 Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.

15 Cine are urechi de auzit să audă.

Tâlcuire:

"Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea." Aceasta vrea sa spună ca Împărăţia se capăta prin osteneală, străduinţe si nevoinţe grele; drept aceea o şi dobândeşte numai cel care duce viaţă ostenicioasă, de nevoitor. Acest fel de viaţă înseamnă lepădarea oricărei plăceri in drum spre Împărăţie. Plăcerile de tot felul îndepărtează de Împărăţie; iar in ziua de azi nu ne îngrijim decât de plăceri - rareori sufleteşti, ci îndeobşte trupeşti: să mâncăm, să bem, să ne veselim, să petrecem si să huzurim întru toate. Împărăţiei i-au zis: "Te rog, iartă-mă", cu toate că în Împărăţie este ospăţ - şi încă aşa un ospăţ cum nici un om nu s-ar pricepe sa pregătească, dar noi avem alte gusturi. Ceea ce este socotit acolo dulce, nouă ne pare amar; ceea ce e plăcut acolo, nouă ne pare nesuferit; ceea ce acolo veseleşte, pe noi ne întristează - am luat-o pe cu totul alte căi: şi Împărăţia, împreună cu cei ce se silesc si pun mana pe ea, se depărtează de noi. Noi suntem chiar bucuroşi, chiar am fi gata să ii gonim ca să plece mai repede, ba chiar se vorbeşte despre asta; dar cel  viclean, nu ştiu cum, nu izbuteşte să-şi împlinească acest plan.