Seara, dimineaţa şi la amiază
Te lăudăm, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ţie, Doamne Dumnezeul cel într u cei de sus. Tatăl cel cu totul fără de început, cu desăvârşire mai presus de veşnicie, Rădăcina cea fără de început şi atotpricinuitoare a odraslelor celor mai presus de fiinţă, a Fiului Tău celui dumnezeieşte începător şi a Duhului Tău celui de viaţă începător. Cel ce eşti mai presus de „cum”? sau „unde?"216 , ci în chip simplu şi de nedescris ai cuprins in Tine mai dinainte toată fiinţa. Cel ce reverşi din plinătatea Ta lumina bună, gândită, izvorâtoare şi care străluceşte toată mintea, şi pe cea mai presus de lume, şi pe cea din lume. Cel ce spre toate cele ce sunt îţi întinzi bunătatea Ta cea dumnezeiască, şi chiar mai presus de toate, nici cele de sus atingându-i culmea, nici cele de jos depăşind-o . Cel ce pe noi, care ne depărtăm de Tine, ne întorci spre Tine
şi ne întăreşti, ne îmbunezi, ne luminezi, ne inno- ieşti şi chemi iarăşi pe cei ce Te doresc către viaţa şi fericirea cea adevărată. Cel ce pe toate le înconjuri cu nemutare şi de sine-Ţi le umpli şi tuturor cu bunătate le împărţi cele ale Tale pe cât poate primi firea fiecăruia dintre cei ce se mântuiesc, şi rămâi de sine-Ţi, neieşind din înălţimea nemărginită.
Mulţumesc Ţie, Stăpâne preabunule, că m-ai învrednicit pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, să întâmpin şi în ceasul de acum faţa sfintei slavei Tale întru mărturisire şi să-Ţi aduc Ţie cântare de laudă şi slujbă la vreme. Mulţumesc Ţie că pururi aduci asupra mea cele de folos şi mântuitoare după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale. Mulţumesc Ţie că şi în cele de-a stânga şi în cele de-a dreapta mă păzeşti şi îmi dai totdeauna mijloace de aflare a vieţii. Mulţumesc Ţie că îmi ajuţi în chip văzut şi nevăzut, cunoscut şi necunoscut, ca unul ce sunt prins de toate cele pământeşti, să mă unesc întreg cu amintirea de Tine, cea de lumină dătătoare şi mântuitoare. Mulţumesc Ţie pentru toate câte ai făcut şi faci spre mine, ticălosul şi netrebnicul robul Tău.
De aceea, Preabunule Stăpâne, „îndreptează rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta" 2 " şi primeşte-o ca pe o mireasmă de bun miros întru Jertfelnicul cel gândit şi sfânt Căci, iată, ridic spre Tine ochii sufletului şi ai trupului, îmi înalţ spre Tine mintea şi inima. Primeşte-mă şi acum pe mine, cel ce laud, mulţumesc şi binecuvântez slava Ta cea negrăită, curăţeşte-mă de toată spurcăciunea trupului şi a duhului şi fiu al Luminii şi prieten al zilei mă fă. Să nu te scârbeşti, Iubitorule de suflete, de mine, cel ce în fiecare zi îţi greşesc Ţie şi Te întărât. Ştiu că de toate păcatele m-am făcut vinovat, însă, deşi foarte mult Ţi-am greşit Ţie, la îndurările Tale de-a pururea alerg, deşi peste măsură Te-am întărâtat pe Tine, şi la bunătatea Ta năzuiesc. Deci să nu treci cu vederea rugăciunile mele, ale păcătosului, căci neajunsă este bogăţia indurărilor Tale. Să nu mă părăseşti, căci spre Tine nădăjduiesc ochii sufletului meu. Ci, precum m-a acoperit darul Tău până acum, aşa şi până la sfârşit sâ nu-l iei de la mine, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu