Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu cel viu, care Te-ai arătat în lume ca să ridici păcatul lumii, Cel ce pentru mântuirea oamenilor Te-ai făcut om fără de păcat, ca să ne scapi din rătăcirea vrăjmaşului, sfinţind firea noastră, şi să ne înnoieşti viaţa veşnică, făcându-ne cunoscut pe adevăratul nostru Dumnezeu.
Ridică de la mine toată nesimţirea şi nepriceperea, toată trândăvia şi lenevirea, toată făptuirea urâtă şi desfătarea, toată nepăsarea şi obişnuinţa cea rea. întoarce, Iubitorule de oameni, Doamne, mintea mea cea iubitoare de păcat spre voinţă bună şi sârguitoare, spre împlinire sârguincioasă
a poruncilor Tale celor de viaţă dătătoare, spre pof- tire a bunătăţilor Tale celor negrăite, spre dorire neîncetată a împărăţiei Tale care „se sileşte şi de
silitori se răpeşte"21 , spre îngrozire, frică şi cu tremur de munca cea veşnică. Pune în sufletul meu dorul dobândirii bucuriilor cereşti, ca să defaim desfătările cele pământeşti, deşarte şi lumeşti şi să iau încă de aici arvuna vieţii celei pururea vecui- toare şi a fericirii celei ce va să fie şi să petrec în lume ca un mai presus de lume, aşa cum Tu, Doamne, Ziditorule minunate, l-ai zidit pe om dintru început şi voiai să petreacă el totdeauna.
Străluceşte peste mine Soarele dreptăţii. Lumina lumii, Razele cele blânde şi de viaţă făcătoare şi încălzeşte răceala cugetării şi a firii mele celei nepricepătoare. Puterile cunoscătoare2 " ale sufletului meu luminează-le, mintea inţelepţeşte-mi, cugetul întăreşte-mi, părerea întemeiaz-o, înfăptuirea îndrepteaz-o, simţirea păzeşte-o, deschizăturile cele din afară [ale trupului] spre care şi prin care vine războiul învaţâ-le, ochii înfrânează-i şi îndru- mă-i să vadă neted şi drept, urechile deschide-mi-le spre ascultarea şi priceperea înţelepciunii Tale şi a sfintelor Tale cuvinte şi desfată-le ca la „un glas de veselie şi de laudă în cântec de sărbătoare"233 , mirosul stăpâneşte-l şi f ă - l să caute buna mireas-
mă a mirului Tău cel gândit Mire „cel mai frumos împodobit decât toţi oamenii"221 , veştejeşte gustul, îndrumă pipăitul ca să tindă cu cuvioşie spre lauda slavei Tale şi spre îndestulată facere de bine aproapelui nostru, iar picioarele să alerge cu osârdie pe calea cea dreaptă a sfintelor Tale porunci şi pace să vestească. Sădeşte în inima mea frica Ta cea preacurată şi printr-însa către dragostea Ta întraripează'mă.
Pune intru mine, Doamne, Dumnezeul meu, amintirea neştearsă a sfântului şi înfricoşatului Tău nume, de unde vine adevărata bucurie, făcându-mă biserică Ţie, locuind şi umblând întru mine, cu totul sfinţindu-mă, lumirându-mă şi veselindu-mă. preadulce lisuse Hristoase, cu darul Tău cel ne grăit şi „fă-ţi lăcaş întru mine" 2 " , nevrednicul, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Tău Duh, ca ale Tale să le gândesc, ale Tale să le grăiesc, ale Tale să le fac, ale Tale să le cuget, ca să viezi Tu întru mine şi eu întru Tine, şi întru ale Tale să vieţuiesc şi să răsuflu neîncetat. Depărtează de la mine, iubito- rule de oameni Doamne, toată slava deşartă şi mândria şi „inimă zdrobită şi smerită şi duh drept
înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele" . Aşa Doamne, „Cel ce spre cele smerite priveşti", făcân- du-le ale Tale cu puterea Ta cea mai înainte văzătoare şi cuprinzătoare „şi pe cele înalte şi mândre
de departe le cunoşti” care nu au nici o apropiere de Tine. Pune intru mine, Iubitorule de bine, Doamne, necurmată şi neîncetată cugetare la moarte
, temeiul filosofiei celei bune ", purtare de grijă
pentru plecarea din lumea de aici, aducere-aminte de ceasul sfârşitului meu, pomenirea despărţirii sufletului de trup , căci „pământ sunt şi în pământ mă
voi duce" . Şi va fi frumuseţea mea, cea făcută după chipul lui Dumnezeu, pocită, neslăvitâ, fără chip, că nu după multă vreme va fi putreziciune, spurcăciune şi mâncare viermilor. Vai, că „deşertăciune este tot omul ce viază. Cum trece omul, ca
un chip, dar în zadar se tulbură" . „Omul e ca iarba şi zilele lui ca umbra trec. Căci ca floarea se
vestejeşte" " şi ca un vis trece şi se risipeşte tot omul. Că fum în nări este suflarea noastră şi toată slava omului ca floarea ierbii.
Surpă, Doamne, şi omoară cugetul meu cel trupesc,
ca să nu fac ceea ce urăsc, nici să nu iubesc
ceea ce mă scârbeşte, nici „să nu caut la deşertăciune şi la nebunii mincinoase"232 . Fă neputincioasă, Doamne, toată uneltirea potrivnicului şi stinge săgeţile vicleanului cele aprinse, cu tăria Ta cea atotputernică, la de la mine, îndelung-răb- dătorule şi întru tot bunule Doamne, poftele lumeşti şi pornirile pătimaşe, ca să nu mă tulbur în zadar, ca să nu voiesc să plac oamenilor, ci Ţie, bunul meu stăpân, Făcător de bine şi Părinte după dar, ca să scap de lumea cea amăgitoare şi de ţii- torul lumii şi să mă fac pe deplin al Tău, al Făcătorului şi Dumnezeului şi Mântuitorului meu. „Pătrunde cu frica Ta cărnurile mele, Cel ce l-ai omorât pe ucigaş şi preacuratele Tale mâini şi picioare le-ai pironit pe Cruce, ca să vădeşti păcatul şi înşelăciunea vrăjmaşului. Ridică-mă din noroiul nebuniei, din tartarul uitării şi din iadul împietririi, Cel care numai cu voirea şi cu glasul Tău cel atotputernic ai ridicat pe Lazăr din mormânt a patra zi şi cu moartea Ta cea de viaţă făcătoare l-ai înviat pe om şi l-ai sculat pe Adam împreună cu toi neamul.
Binevoieşte, Doamne, să petrec eu întru sine-mi şi întru frumuseţile sufletului, şi către ele să-mi am mintea şi toată sârguinţa şi silinţa, să-mi închipui strălucirea cea gândită şi frumuseţea cea neasemănată, să Te doresc pe Tine, Mirele cel gândit al sufletelor, cel „frumos cu podoaba mai mult decât fiii oamenilor"2 ", bucuria Ta cea negrăită să o poftesc şi să nu mă lipesc de cele trecătoare, să nu mă amăgesc cu podoabe vremelnice şi să nu mă plec celor ce rău mă sfătuiesc. Spală prin stropirea curăţeniei şi în scăldătoarea lacrimilor celor fierbinţi spurcăciunea răutăţilor mele. Străluceşte făclia mea sufletească prin untdelemnul facerii de bine şi al dragostei celei adevărate către aproapele. învredniceşte-mă, Doamne, să-Ţi aduc Ţie în
loc de mir bine mirositor, în loc de mir scump şi de mult preţ, viaţă curată, intru pocăinţă agonisită de mine. încredinţează viaţa mea îngerului păcii cel credincios păzitor, suflarea mea taberei Sfântului înger şi, pe scurt, îngerului celui luminos, povăţuitor, ajutător, apărător al ticălosului meu suflet. Ca şi acum, cu nevinovăţie şi fără de
osândă împărtăşindu-mă Părticelei sfinţeniilor
Tale, trupului şi sângelui Tău celui de viaţă făcător, să mă sfinţesc şi să mă luminez, iar după viaţa aceasta să fiu rânduit în corturile drepţilor, în lăcaşurile sfinţilor, în partea celor ce din veac bine Ţi-au plăcut Ţie şi să mă învrednicesc împărăţiei Tale celei veşnice, iubitorule de oameni, Doamne. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Preabinecuvântatei Stăpânei mele Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor tăi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu