RUGĂCIUNE
CĂTRE DOMNUL NOSTRU
IISUS HRISTOS
A LUI GHENADIE SCHOLARIOS, PATRIARHUL
CONSTANTINOPOLULUI
Stăpâne Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeule adevărat, împărate preainalt, preasfânt preabunule, milostive. Cuvânt de-a pururea vecuitor al lui Dumnezeu şi Tatăl cel fără de început. Făcător a toată zidirea, iar al omenirii şi înnoitor, prin iubirea Ta de oameni cea nemărginită, pentru care Te-ai făcut părtaş trupului şi sângelui nostru şi ai săvârşit curat icono- mia cea negrăită şi mai presus de fire. Dacă sfintele şi cele mai presus de ceruri Puteri niciodată nu s-au săturat, nici nu se vor sătura, ci neîncetat laudă cu glasuri gânditoare mărimea şi strălucirea dumnezeirii Tale, pentru ce noi, smeriţii şi pământenii robii Tăi, cei cumpăraţi cu cinstitul Tău sânge ne vom sătura să Te lăudăm pe Tine cu mintea şi cu gura? Şi dacă iubirea Ta de oameni şi da-
rul Tău lucrează fără de saţiu întru noi de dimineaţă până seara şi până în cealaltă dimineaţă, pentru ce noi, la vremile hotărâte, nu-Ţi vom mulţumi Ţie, binefăcătorul nostru?
Ci iartă-ne nouă, Hristoase, Lesne-iertătorule, că trăirea acestei vieţi vremelnice, nevoile firii şi rânduiala în care ai voit să ne aşezi pe noi ne risipesc şi nu ne Iasă să te cugetăm pe Tine neîncetat cu mintea şi cu limba şi să Te lăudăm fără tăcere. Pentru aceasta, ca pe o pârgă a gândurilor zilnice şi a graiurilor noastre iţi aducem Ţie slujba de dimineaţă, de amiază şi de seară213.
Deci mă închin Ţie, Ziditorului şi Părintelui meu, şi totodată Celui fără de început al Tău Părinte şi făcătorului de viaţă Duh al Tău, îmi plec genunchii inimii şi ai trupului cu frică şi cu cutremur, Ţie, Celui atotputernic şi înfricoşat şi preabunului meu Stăpân, şi îţi mulţumesc pentru toate cele pe care le-ai făcut şi le faci cu mine. Cu mâna Ta m-ai zidit, cu insuflarea Ta mi-ai dat viaţă, cu purtarea Ta de grijă m-ai crescut, cu darul Tău mi-ai făcut cunoscută credinţa cea adevărată. Tainele Sfintei Tale Biserici m-ai învăţat, m-ai împodobit cu bună-
tăţile vremelnice ale reuşitei omeneşti, de primejdii m-ai izbăvit, din boale rr.-ai sculat, spre cele de folos în chip nevăzut m-ai îndreptat, m-ai povăţuit şi m-ai încălzit ca pe un pui al Tău şi ca pe o făptură a dragostei Tale.
Dar cum îndrăznesc eu să povestesc bine facerile Tale, care sunt noian nedeşertat, adânc necuprins, înălţime nevăzută? Nu îndrăznesc să mulţumesc pentru cele mai înainte făcute şi mă întâmpină mulţimea facerilor noi, aşa încât numai faptul că-Ti pot mulţumi, cât de mare dar este! O, smerenia mea! O, bunătatea Ta! Căci până şi mulţumirea şi lauda, singurele pe care le pot aduce Ţie pentru toate, şi acestea sunt darul Tău. O, dragostea Ta cea covârşitoare! Căci toată bogăţia bunătăţilor Tale ai revărsat-o peste mine. O singură mulţumire curată cunosc, împlinirea voilor Tale. Dar de va fi „duhul osârduitor, iar trupul neputincios" (Tu, Doamne, ai zis aceasta)2", osârdia duhului se stinge prin gândurile cele vremelnice, Tu, Doamne, insă, singur eşti puternic ca şi voinţa să o aprinzi şi trupul să-l Întăreşti. Doar aşa voi mulţumi curat, dacă voinţa mea se va uni cu voia Ta şi dacă toata
inima mea se va lipi de dragostea Ta. învredniceş- te-mă de aceasta, Hristoase împărate, Piu al dragostei lui Dumnezeu şi Dumnezeule preabunule.
Dar de ce să-Ţi grăiesc despre cele de astăzi şi despre cele de mâine? Ce bine îmi pot dori mie, pe care să nu-l voieşti Tu inainte de mine? Şi cine ştie binele meu în afară de Tine, singurul care poţi să-l şi faci, chiar dacă eu îmi tăgăduiesc binele meu? Iar dacă este nevoie şi de rugăciune către bunătatea Ta, pentru mine se roagă taina iconomiei Tale, Crucea care a primit sâ fii pironit pe ea, Maica Ta cea sfântă şi preafarăprihană, care mai presus de fire a slujit Tainei, şi cei ce s-au făcut până la moarte curaţi râvnitori ai învăţăturii şi petrecerii Tale celei cereşti. Deci aceştia rugându-se pentru mine,
„vei deschide şi astăzi după obicei mâna Ta şi mă
255
vei umple de bună voire" şi „mă va sprijini dreap256
ta Ta" . Iar dacă păcatele mele vor astupa izvorul iubirii Tale de oameni, atunci şterge-le, trece-le cu vederea, iartă-le, trimite-le întru adâncul uitării. Iertarea" greşelilor este lucrarea Ta neîncetată, Hris- toase, împărate. Căci cugetul nostru, al oamenilor, străbate mai iute ca lumina, cuvântul este alune-
câtor, lucrurile sunt făcute din materie şi ţin de grosimea aceasta întunecoasă. De aceea, nici un trup nu se va lăuda înaintea Ta. Dar Tu, Doamne, singur curat şi fără de păcat fiind, singur poţi ierta păcatele noastre. Păzeşte, lisuse al meu preadulce, viaţa binecinstitorilor creştini şi adevăraţilor robi ai bunătăţii Tale îndelungate, reuşită şi necurma- tă257 . Iar după viaţa aceasta de acum, pe care ai aşezat-o cu măsuri şi hotare numai de Tine ştiute. primeşte-ne întru viaţa şi împărăţia cea de-a pururea vecuitoare, ducăndu-ne de mână nu pentru vrednicia noastră, ci pentru bunătatea Ta. Aşa, Doamne, împărate, nepomenitorule de rău. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea şi celui fără de început al Tău Părinte cu Care întru unimea Sfântului Duh şi viezi şi împărăteşti în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu