RUGĂCIUNE
DE CERERE ŞI UMILINŢA CĂTRE SFÂNTA TREIME
A SFÂNTULUI SIMEON LOGOFĂTUL METAFRASTUL
IN STIHURI IAMBICE
Părinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, bunătate nesecată care revarsă tuturor frumuseţe mult îndrăgită fără
de saţiu, mântuieşte-mă, îndură-Te, curăţeşte-mă.
Am păcătuit, am nelegiuit şi m-am stricat. Am păcătuit am nedreptăţit şi am greşit. Am fost prunc cu chip întunecos şi înnegrit, şi copilandru spurcat şi netrebnic, tânăr ca o scârnăvie lepădată, bărbat îndărătnic şi cu totul necurat. Am fost bărbat urât şi netrebnic, bărbat spurcat şi cu totul întinat iar la cărunteţe putreziciune şi pângărire. Căci încă din scutece, dumnezeiescul dar al Duhului, dumnezeiescul Botez, nebuneşte l-am lepădat. M-am spurcat cu spurcăciunea păcatului, m-am întunecat cu întunericul nestâpânirii. Din pruncie am alergat spre fapte scârboase şi până la bătrâneţe am
trăit in desfrânări. Tot darul bun l-am trecut cu vederea, toată păgâneasca urâciune am săvârşit-o. M-am întinat cu noroiul răutăţii, m-am lipsit de virtuţile de suflet hrănitoare, m-am depărtat de dum- nezeieştile daruri, m-am înstrăinat de veşnicele bunătăţi. Am părăsit haina cea preafericită, de sus ţesută şi sfinţită. Nu am voit viaţa fecioarelor, nu am iubit purtarea celor înfrânaţi. Am luat haina neagră a patimilor, îmbrăcăminte putredă, leproa- să, întunecată, veşmânt al trupului cu totul întinat şi mantie urâtă, porfiră a putreziciunii. Veşmântul nestricăciunii l-am rupt şi m-am îmbrăcat cu lucrurile necinstirii. Ochiul cel preacurat l-am urât şi cu ochiul desfrânat m-am împrietenit Prin atingerea de faptele urâte ale neînfrânării m-am spurcat totdeauna şi pretutindenea. Am gonit frica Ta de la mine şi darul cel curăţitor. Dor grabnic spre păcat am vrut. Făclie fiind, m-am desfătat intru murdării. In tot chipul am săvârşit faptele urâte şi desăvârşit le-am lucrat pe cele scârboase. Până la bătrâneţe am fost stăpânit de pofte. îmbrăcat fiind cu slava nemuririi, acum port haina morţii. Eu, care primisem toată buna mireasmă, am îm-brăţişat toată reaua duhoare. Am greşit cerurilor, aerului, mării şi întregii zidiri. Păcătuiesc înaintea ochilor Tăi şi nu sunt vrednic să privesc în sus. M-am lipsit de avuţia cea părintească. Aşadar, deşi nevrednic, primeşte-mă pe mine, fiul cel curvar, care urât şi scârbos m-am făcut, şi iartă-mă. Căci am căzut acum în noaptea vieţii, intru întunericul patimilor, în prăpastia trupului celui stricător de suflet. Străluceşte-mă tot acum cu raza pocăinţei-. Izbăveşte-mă de iad şi de întunericul cel mai din afară pe mine, cel ce am căzut între tâlharii neîmblânziţi şi care sunt plin de răni şi de rea duhoare. Cu ploile pocăinţei celei preadulci mântuieşte-mă de rănile patimilor sufleteşti. Eu însumi am alergat spre cele scârboase. Eu însumi m-am împins către necurăţie, umple-mă de preabună mireasmă. Eu însumi m-am lipsit de dumnezeiescul acoperământ. Eu însumi m-am dezbrăcat de darul Duhului. Am spus că voi umbla pe cărările mântuirii, dar mai tare m-am pornit către necurăţie şi mai tare m-am abătut la lucruri rele. Am spus că voi primi frica Ta cea hrănitoare de suflet şi că mă voi încinge cu brâu de mântuire, dar mai tare am izgo-nit de la mine toată frica şi mai tare am iubit faptele urâte. 0, cum m-am făgăduit, in faţa Îngerilor, că imi voi curaţi sufletul şi imi voi subţia gândul, că î m i voi chinui trupul, că îmi voi alege viaţă sfinţită. Am spus că voi goni de la mine toată necură- ţia, am spus că voi cinsti mai mult fapta curată, dar mai tare mi-am încuibat viclenia, mai tare m-am pornit spre ucideri. Am spus că voi umbla pe cărarea strâmtă a curăţiei, a sfinţitei linişti, dar mai tare am dorit spre pofte, şi mai mult am alunecat în scârnăvii. O, cum s-a dus dumnezeiescul dar al Duhului! O, cum s-a dus sfinţenia trupului! O, cât sunt de pângărit, plin fiind de lepră! O, cum am fost respins din sfinţitele praguri! Deşi eu, întunecatul şi posmogitul, port chipul cu adevărat dumnezeiesc şi mare al monahului, dar săvârşesc spurcăciunile desfrânaţilor. Arr. ajuns la cărunteţe, dar nu am întreagă Înţelepciune. Lumina ochilor trupului
s-a dus, ceaţa ochilor ;nimii a trecut, mâinile şi picioarele mi s-au muiat, dar nu s-au potolit blestemăţiile, nu mi-a pierit clevetirea. O. cum de nu m-am înţelepţii la vreme! Cum, nici la cărunteţe, nu am fugit de putreziciune! O, de ce vremea nu mi-a hărăzit nepătimire! O, de ce am vrut destrăbălările dracilor! O, de ce am iubit năravurile satanei!
Ci învredniceşte-mă, o, Treime Preasfântă, să mă înfricoşez neîncetat de văpaia gheenei, de marea focului atotmistuitor şi de oceanul cel arzător, să mă cutremur pururea de judecata morţii, de cercetătorii cei amari ai cugetelor inimii care o dată cu faptele vor înfăţişa şi cuvintele şi gândurile cele netrebnice. Ca nişte călăi mă vor pâri atunci pe mine, cel cu totul întinat, faptele, deprinderile cumplite, lucrările răutăţilor, gândurile urâte, asupririle, închipuirile. învredniceşte-mă, o, Treime, să nu fiu aruncat ca vreascurile în cuptor, nici ca hrană spre îndestulare fiarei, să nu mă dovedesc nestăpânit şi iute, nici să-mi mai crească răutatea cea veche, ci fă-mi uşoară sarcina păcatelor, ca să mă întorc de la sălbăticia mea prostească, să mă abat de la viclenia mea urâcioasă. Supune-mi minţii patimile cele spurcate, greu de stăpânit, unite şi topite în firea mea. Fă ca tot ea2W să păzească dumnezeiescul cuvânt Cu puterea Ta întăreşte-mi puterea cea neputincioasă. Cu lumina Ta luminează-
mi întunericul inimii. Cu curăţia ta curăţeşte-mi mintea2 ". Izbăveşte-mă de rana răutăţii celei stricătoare de suflet. Scoate-mă nevătămat de la draci, neîntinat, fără de prihană, de la cei potrivnici, de la supărarea diavolului şi de la tirania lui cea silnică şi cumplită. Dăruieşte-mi acum darul dum nezeiescului Duh ca să împlinesc cuvintele Tale, să păzesc legile Tale, sâ mă tem de îngrozirea Ta care desăvârşit lucrează, să fac cele ce se cuvin Ţie şi mă mântuiesc. Curăţeşte-mă de pângărirea şi spurcăciunea tupului. Umple-mi mintea de curăţenia Ta. Păzeşte-mă neîmpiedicat, ca într-o zi cu bună rânduială, ca să merg pe dumnezeieştile căi. Izbăveşte-mă de lucrul fără de rod şi de osteneala prearea a nebuniei necunoştinţei, care intră întru mine de la draci şi iese dinlăuntru, din inimă. In vremea morţii, în ziua judecăţii celei înfricoşate a nelegiuirilor me:e. bătăile crunte ale con ştiinţei, mustrările amare şi săgeţile înfocafe care mă vor arde, mă vor pârjoli, mă vor topi, ce putere le va opri? Cine le va stinge? în foc mă aruncă lucrarea răutăţii, m-a înstrăinat de cunoaşterea [Ta] la Judecată, şi voi auzi: „Nu te ştiu pe tine, putre-ziciune. Stai departe de bunătăţi, răutate, viclenie, suflet întunecat şi netrebnic" . Aproape este
261
tăierea morţii. S-a apropiat aclim sabia sfârşitului. înger de foc aspru, îngrozitor, purtător de suliţă, sălbatic se pogoară, tăind, secerând inimile cele neroditoare. V a i mie, s - a apropiat ca un leu şi ca un balaur. Vai mie, de faţă este, foc suflând şi arzând, cu paloş înfricoşat şi cu totul înfocat Se arată necruţător faţă de mine, ticălosul. Se arată gata să mă topească, să mă mistuie, arzându-mă cu totul. Nici un sprijin nu-mi rămâne mie, chinuitului. Nimeni nu îmi ajută mie, stricatului. Nimeni nu aude tânguirile mele. Nimeni nu vede ostenelile inimii mele, căci tu , suferind muncile cele tainice, numai tu le ştii întru ascuns, o, inimă!
Suflete, mi se pare că te văd întunecat de moartea cea amară, îngălbenit de frică, fugind, nesuferind sâ vezi îngerul, posomorât şi de lacrimi plin. Te vâd mistuit de moarte, privind în jos, împilat trist, lepros şi netrebnic, gol, întinat şi rănit O, cum te vei duce tu dezlegat de trup ! 0, cum vei fi tu ţinut de vrăjmăşiile dracilor! 0, cum vei fi băgat tu intru adâncul muncii! 0, cum vei suspina in fundul tartarului! Mai inainte de a se arăta judecata te-ai osândit. Mai înainte de gheenă, în gheenă te duci. Mai inainte de tartar, prăpastia tartarului vezi. Mai înainte de întuneric, ai căzut în cumplit întuneric. O, cum te vei scula la judecata cea veşnică, trist si plin de întuneric , bătân- du-te în piept şi sfâşiindu-ţi haina! O, cum vei sta la judecată înaintea Domnului împreună cu spurcatul şi pângăritul tău trup , cu legături gândite ţinut ticăloşeşte, legat cu lanţurile de nedesfăcut ale greşalelor! O, cum vei fi aşezat cu cei osândiţi! O, cum vei fi pus împreună cu mulţimea dracilor! O, cum vei auzi: „Du-te întru întuneric, în toţi vecii arzându-te!"262 . Dacă ai suspina acum sau ai lăcrima, mai înainte de a se arăta sabia morţii, poate se va milostivi Stăpânul, poate te va rândui între cei mântuiţi. Deci suspină, inimă, mai înainte de sfârşit, roagă-te cu frică şi cu cutremur :
O. Părinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, mân- tuieşte-mă dincolo de vrednicia mea şi peste nădejde. O, foc curăţitor de păcate, curăţitor de gre- şalele sufletului, spală sufletul meu de întinăciuni, stăpâneşte cugetele sufletului meu, îndreptează pornirea minţii spre plâns şi împărăteşte peste socotelile minţii, ca să-mi plâng multele mele vinovăţii, să mă tânguiesc pentru multele mele datorii şi curăţeşte-mi inima de spurcăciuni, pentru ca să suspin cu amar şi să lăcrimez neîncetat. O, Domnule al Domnilor! 0, Atotţiitorule! Pe mine robul patimilor, cel plin de ruşine, scapă-mă de ruşinea cea veşnică, de gheenă şi de întunericul cel mai din afară. Luminează-mi gândurile sufletului îngrozite, care tremură ca nişte vinovate, plâng şi se tânguiesc ca nişie osândite, ca să săvârşesc rugăciuni curate şi neîncetate. Dâ-mi curăţire a minţii, linişte sufletească, omorâre a voirilor celor urâte, defăimare a lucrurilor trecătoare, cuget smerit şi dragoste, lacrima inimii care înveseleşte, suspinu- rile pline de mir şi tânguirile sfinţite, împreună cu puterea de rază purtătoare a înfrânării. Dă-mi mic să-mi biruiesc cu aripile postirii pântecele cel fără de ruşine şi înfocat. Dăruieşte minţii mele stăpânirea gândurilor. înfrânează-mi şi înţelep- ţeşte-mi pântecele care cu totul m-a biruit şi m-a ticăloşit, m-a ameţit şi m-a spurcat, m-a întunecat şi m-a netrebnicit, aprinzându-mi acum gânduri urâte care, vai mie, până la urmă cu totul mă vor pierde. Acum m-a afundat întru întunericul iadului şi m-a prăvălit în bezna cea mare. Mâhnirea zadarnică şi fierbinţeala inimii, mânia iute şi zavistia, nebunia, întunericul lenevirii, norul trândăviei mi-au gonit darul Duhului. Slava deşarriî omenească şi lauda stricăcioasă îmi aduc necinste peste măsură. Iar mândria, turbarea dracilor m-a împreunat pe mine cu nebunia patimilor. Cu amar suspină inima de trei ori ticăloasă, in ceasul cel înfricoşat, în ziua judecăţii, heruvimii vor sta de faţă cu frică şi serafimii se vor spăimânta cu cutremur. învredniceşte-mă să lăcrimez pururea, să plâng, să suspin in toată vremea şi locul, în ceasul în care judecătorul va ieşi la Judecată. Se va clăti cerul şi va tremura pământul, se va îngrozi marea, se va topi toată zidirea, iar El va fi aprig cu cei ce au nelegiuit. Vor răsuna trâmbiţele cu putere, cetele celor fără de trupuri vor alerga, sufletele cele netrebnice le vor chinui, sufletele cele întinate le vor arde. Când vei şedea pe tron înalt, când mă vei judeca pe mine osânditul, să nu mă pui pe mine. blestematul, Împreună cu iezii cei blestemaţi, ci cu oile cele fericite, ca să mă desfă- tez în lăcaşurile rânduite drepţilor. 0, Lumină întreit strălucitoare! O, Treime preasfântă! Treime după feţe şi unime după fiinţă! Numai pentru credinţa mea şi fără nădejde, mântuieşte-mă. Fă-mă Împărat puternic peste patimi. Slobozeşte-mă de tot păcatul. Luminează-mâ, (nfrumuseţează-mă pe mine, cel întunecat Caută spre mine cu ochi prea- milostiv. Dăruieşte-mi înger de raze purtător, al minţii ajutător, învăţător, părtinitor, povâţuitor Îndreptător spre mântuire, păzitor sufletului şi trupului meu. Stinge izbucnirile răutăţii mele. Iz- vorâşte-mi ploi de lacrimi. Căci nu celor fără prihană, celor luminaţi, le-ai aşezat leacul mărturisirii, ci ai dăruit chipuri de pocăinţă mie, spurcatului şi netrebnicului. C ă c i nu este f e l de răutate, de viclenie, pe care să nu-l fi făcut în toată vremea şi locul.
Si acum îmi plec Tie genunchii inimii mele, Împărăţiei Tale îmi plec grumazul, bunătăţii Tale aduc rugăciune. Iartă mulţimile greşelilor mele. Uită grelele datorii ale mele. Nu mă lipsi de bunătăţile cele veşnice. Nu mă scoate afară de la masa cea nemuritoare. Nu mă înstrăina de bucuria sfinţilor. învredniceşte-mâ sfinţitei împărtăşiri spre ştergerea greşelilor celor multe, spre dezlegare, spre curăţie, spre mântuire, iar în ceasul cel de pe urmă şi amar ai morţii, trimite-mi îngeri blânzi, luminaţi, ca să biruiască pâlcurile dracilor, să-mi răpească sufletul din muncă şi să-1 ducă fără de păcat sus, către Cel întreit Luminător şi singur Împărat şi să-l învrednicească bucuriei sfinţilor. Primeşte drept mijlocitoare pentru mine bunătatea Ta, nerăuta- tea, nepomenirea de rău, milostivirea, îndurarea cea desăvârşită. Primeşte drept mijlocitoare pe Maica cea preaînaltă, pe bucuria lumii, fata Maică şi Fecioară, dumnezeiască scară, toiagul cel neînsufleţit, tronul. Primeşte mijlocitoare rânduiala şi ceata aruncătoare de fulgere a cereştilor îngeri celor fără de trupuri . Primeşte mijlocitor luminat şi de raze purtător pe Inaintemergătorul Tău cel sfinţit, pe cel mai înainte de scutece propovăduitor şi de Dumnezeu grăitor, pe cel ce mai înainte de Stăpânul a strălucit celor din întuneric 26 ' . Pri meşte mijlocitoare cetele sfinţilor, cetele proroci- lor, ale patriarhilor, ale mucenicilor, ale tuturor sfinţilor celor de lumină purtători. Ca bine să Te cuvântez şi cu dorire să Te măresc, ca să-Ţi ver- suiesc curat Ţie, Ceiui pe Care bine Te cuvântează Puterile cerurilor întru toţi vecii cei nemărginiţi şi nemăsuraţi. Că Ţie se cuvine slava, cinstea şi stăpânirea, întru toţi vecii cei nesfârşiţi. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu