MARȚI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie; căci cu marea a acoperit pe potrivnici şi a mântuit pe Israil că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Pe singura Stăpână cea cu dar dăruită, pe cea fru-moasă între femei, sfeşnicul cel cu şapte făclii, pe Mi-reasa cea cu totul fără de prihană, lăcaşul lui Dumnezeu cel însufleţit, sicriul cel ce totul de aur, pe Sfânta Fecioa-ră, să o fericim.
Firea cea omenească care de demult a căzut din viaţa cea mai bună, şi din locul cel roditor de verdeaţă, din raiul cel roditor de viaţă cu necinste a fost scoasă afară şi a căzut din slava lui Dumnezeu, la mai mare sla-vă ai suit-o, Fecioară Prealăudată.
Slavă ...
Dumnezeiască curăţitoare, masa cea vie şi cămară cu aur împletită, norule cel în chipul porfirii, cea mai desfătată decât cerurile, scaune preaînalte al lui Dumne-zeu, palatule cel cu foc arzător, cetatea însufleţită a lui Dumnezeu, Stăpână, miluieşte-mă.
Şi acum ...
Stâlpare din rădăcină împărătească ai odrăslit, şi din seminţie împărătească, ceea ce pe Hristos Împăratul, Floarea cea neveştejită, L-ai înflorit, Stăpână, îmbrăcat cu porfiră împărătească strălucită şi vopsită din porfireş-tele tale sângiuri, Stăpână.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-te suflete întru Domnul Dumnezeu şi stri-gă lăudându-te: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
În ceasul cel înfricoşat, să te aflu pe tine ajutor, Fecioară Stăpână, din întunericul cel mai dinafară, şi din gheena, şi de scrâşnirea dinţilor, şi de viermele cel nea-dormit şi din toată munca, răpindu-mă.
Dă-mi mie, Stăpâna tuturor, lacrimă curăţitoare de întinăciunile trupului, şi de foc stingătoare, de greşelile mele dezlegătoare, şi de suflet curăţitoare şi a minţii păzitoare.
Slavă ...
Lăcaş sfânt fiind, Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, milostiveşte-te spre noi robii tăi şi sfinţeşte mintea noastră şi gândul, ceea ce eşti munte sfânt.
Şi acum …
Dă-mi mie, Stăpână, gând deştept şi priveghetor şi grijă necontenită de cercarea ceea ce va să fie la judeca-tă, la care neosândit arată-mă, pe mine cel ce sunt însumi osândit.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, că Dumnezeu mai îna-inte de veci fiind, din Fecioară Te-ai născut, făcându-Te Om.
Când iau în minte înfricoşatul Tău divan, Cuvinte al lui Dumnezeu, şi îngrozirea cea dreaptă şi înfricoşa-rea hotărârii celei nemitarnice, tot mă înspăimânt şi mă tulbur; ci cu rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.
Obicei prea rău cuprinzându-mă, şi cu lungime de multă vreme în laţ prinzându-mă, şi întru deprindere oarecare şi firească venind acum, tirăneşte mă sileşte pe mine; deci, din tirania aceasta scoate-mă, Stăpână.
Slavă ...
În ceasul şi în ziua cercării, când seamă mi se va cere pentru greşelile mele şi amare munci voi lua, atunci, Fecioară, să-mi stai înainte ajutătoare, şi de dreapta o-sândă izbăvindu-mă şi din focul gheenei răpindu-mă.
Şi acum ...
Păcatul înstrăinându-mă de la Dumnezeu şi a lepă-da frica Lui cea mântuitoare plecându-mă, m-a silit a săvârşi toată pofta şi dulceaţa cea fărădelege; pentru aceea mai înainte de judecată însumi sunt osândit, din care mântuieşte-mă, Fecioară.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel necuprins; pentru aceas-ta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Vremea vieţii mele ca fumul a pierit şi către porţile morţii m-am apropiat, şi mă înspăimânt de năpădirea dia-volească, că ale lor lucruri totdeauna am făcut; îndură-te, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi mă mântuieşte.
Dă-mi pâraie de lacrimi, Fecioară, ca să usuce a-dâncul răutăţilor mele, şi stinge, Doamnă, toată văpaia patimilor mele, şi în ziua Judecăţii mă învredniceşte ca să mă izbăvesc de foc şi de celelalte munci.
Slavă ...
Pocăinţă adevărată şi întoarcere desăvârşită de la
greşelile care am făcut nu arăt; pentru aceea te rog pe tine, ceea ce eşti bună, să mă întorci pe mine mai înainte de sfârşit şi mai înainte să mă împaci cu Dumnezeul şi Stăpânul meu.
Şi acum ...
Sub ani, pe Dumnezeu, Cel ce fără de ani din Tatăl mai înainte de ani S-a născut, mai presus de minte şi de cuvânt cu trup L-ai născut, Fecioară, pe Înţeleptul Zidi-tor al vremilor şi al anilor şi al veacurilor, Care cu cu-vântul dezleagă greşelile mele cele de multă vreme.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul păcatelor şi furtuna deznădăjduirii s-au sculat asupra mea, Mântuitorule, drept aceea cu credinţă strig Ţie: Precum pe Iona l-ai scos din chit, aşa scoate şi viaţa mea din stricăciune, mult Milostive.
Cursele, laţurile şi pândirile diavolilor celor ce mă vânează pe mine, ca nişte ţesături de păianjen arată-le, Fecioară cu totul fără prihană.
Să nu conteneşti, Fecioară, să mă pui în bună rân-duială şi să mă povăţuieşti către aşezare mai dumneze-iască şi să mă înţelepţeşti şi să mă luminezi.
Slavă ...
Dă-mi mie, Fecioară, în sufletul meu, pomenirea morţii neştearsă şi grijă de ieşire; printr-însele înţelep-ţindu-l pe acesta.
Şi acum ...
Isaia, prin Duhul, carte te-a văzut pe tine, Curată, că întru tine s-a scris slobozenia muritorilor.
Sedealna:
Spânzurat pe lemn dacă Te-a văzut, Stăpâne, cea neispitită de nuntă şi cu totul fără prihană, Curata Fe-cioară şi Maica Ta, a strigat către Tine: O, Fiul meu preadulce! Vai mie, cum Te-a osândit pe lemn adunarea cea prea fărădelege, pe Tine, Făcătorul tuturor şi Stăpâ-nul! Laud însă bunătatea Ta cea desăvârşită.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De demult chipului celui de aur al închinării per-seşti, cei trei tineri nu s-au închinat, lăudând pe Domnul în mijlocul cuptorului: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Încinge cu tărie, Curată, sufletul meu cel slăbăno-git pentru păcate şi mă mântuieşte pe mine cela ce strig Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvân-tat.
Temându-mă de ceasul morţii, pentru cea fără de moarte şi veşnică muncă, către tine cad, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, mântuieşte-mă de cursele vânători-lor.
Slavă ...
Mă înfricoşez şi mă cutremur aducându-mi aminte de ziua şi ceasul cercării; ceea ce eşti bună, să-mi fii atunci mie, netrebnicul robului tău, ajutătoare şi părtini-toare, sprijinitoare şi izbăvitoare.
Şi acum ...
Noaptea păcatelor mă cuprinde, norul patimilor mă acoperă şi furtuna cea neguroasă a greşelilor mă în-conjoară şi negura cea prea adâncă a deznădăjduirii mă ascunde; cu lumina pocăinţei luminează-mă, Stăpână.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuptorul babilonesc pe tinerii ...
În pântecele tău S-a pogorât Dumnezeiasca Ploaie, ca o ploaie pe lână şi ca o picătură ce pică pe pământ. Deci, învredniceşte-mă, Fecioară, ca ziua şi noaptea cu ploi de lacrimi a mă spăla şi a-mi uda aşternutul patului meu.
Umplutu-s-a de rele sufletul meu şi socotit am fost cu toţi cei ce se pogoară în groapă; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din groapa patimilor şi din tina cea întunecată a răutăţilor mele.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul de aur, dumnezeiescule pat cel strălucit şi sca-une al slavei celei în chipul focului, palatule însufleţite şi vistierie plină de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea.
Şi acum ...
S-a umplut de rele sufletul meu, s-a apropiat de iad viaţa mea, socotit am fost de vrăjmaşii mei ca un om singur şi neajutorat; ci arată, ceea ce eşti tare sprijinitoa-re a lumii, că eşti ajutătoare celor fără ajutor.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici focul Dumnezeirii pe Fecioara nu o a stricat. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm: Binecuvântaţi lucru-rile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe cea mai înainte însemnată în rug şi în foc, în Sinai, lui Moisi, puitorului de Lege, şi care a zămislit în pântece pe Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia cea
întru tot luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născă-toare de Dumnezeu, cu cântări cinstind-o să o mărim.
Tu ştii neputinţa smeritului meu trup, rănile sufle-tului meu, nestatornicia inimii mele şi amăgirile; pentru aceea cu milostivirea ta dă-mi tămăduire de amândouă părţile.
Cea cu totul fără prihană, ceea ce eşti loc desfătat al bucuriei, bagă-mă până la casa lui Dumnezeu, în locul cortului celui minunat al celor ce dulce prăznuiesc, unde este sunetul glasului bucuriei şi al mărturisirii.
Slavă ...
Suspinând şi tânguindu-mă cad la tine, Fecioară, cu plângere strigând: Miluieşte-mă şi mântuieşte sufle-tul meu cel ticălos, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Vo-itorul milei, şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă de toată osânda.
Şi acum ...
Pentru nenumăratele bunătăţi pe care le-ai făcut cu mine, ceea ce eşti bună, în toată viaţa mea bine te voi cuvânta, şi în toată vremea voi slăvi slava ta şi totdeauna lauda ta va fi în gura mea, Stăpână.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu