MIERCURI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit în mare pe popor, iar pe potrivnici i-a cufundat, Lui singur să-I cântăm că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Stăpânul tuturor veacurilor, cu neispitire de nuntă, Fecioară, din stăpâni-rea patimilor izbăveşte-mă, Curată, ca după datorie şi cu mulţumită să te slăvesc pe tine, cea de-a pururea fericită, şi să te măresc.
Uşa cea mântuitoare a Împăratului slavei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, bagă în uşa vieţii, cu rugăciu-nile tale, Preacurată, pe cei ce intră prin uşile Bisericii tale, Stăpână, şi te cinstesc pe tine.
Slavă ...
Milostivă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lauda apostolilor, şi slava purtătorilor de chinuri şi întă-rirea credincioşilor, întăreşte, rogu-mă, mintea mea, care se răzvrăteşte cu asupririle amăgitorului şi se întunecă cu călcările de poruncă.
Şi acum ...
Ceea ce ai fost hotărâtă mai înainte de toţi vecii, să te faci Maică a milostivirii, tu pe mine mă învredniceşte să dobândesc dumnezeiasca milă, ca să cânt totdeauna cu veselie, eu netrebnicul robul tău, măririle tale, Prea-curată.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Arcul vrăjmaşului l-ai zdrobit şi pavezele le-ai sfărâmat întru tărie, Stăpâne Hristoase, întărirea noastră; Sfânt eşti Doamne.
Pe tine părtinitoare şi zid de mântuire te avem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; să nu treci cu vederea Stăpână, nici să ruşinezi rugăciunile noastre.
Ploi de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, şi cu acestea stinge-mi de tot cuptorul patimilor mele şi spa-lă-mi toate întinăciunile cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Întru fărădelegi mi-am întinat bunul neam al sufle-tului meu, Preacurată, şi mă înfricoşez de cercare, când Cuvântul va cere de la mine vrednicia chipului Său.
Şi acum ...
Graiurile vameşului uneltindu-le eu ticălosul, strig ţie: Milostiveşte-te spre mine, Stăpână, şi cu rugăciunea ta dă robului tău lăsare greşelilor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzul tainei naşterii Tale celei străine şi negrăite am auzit şi m-am spăimântat; şi lăudând, strig Ţie: Sla-vă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Venit-au, Preacurată, apele faptelor celor necuvi-oase până la ticălosul meu suflet, şi ţinut fiind cu tina patimilor, strig chinuindu-mă: Să nu mă treci cu vede-rea, Stăpână, pe mine robul tău.
Fiare gândite înconjurându-mă acum fără de milă, se sârguiesc să răpească fără cruţare ticălosul meu su-
flet, cea cu totul fără prihană; ci zdrobeşte măselele aces-tora, cele de suflet stricătoare, ceea ce eşti atotputernică.
Slavă ...
Fii milostivă robilor tăi, Fecioară, rugămu-ne, şi de îngrozirea cea aşteptată izbăveşte degrab pe poporul tău, ca să strigăm ţie, mulţumind: Slavă ţie, Împărăteasă a toate.
Şi acum ...
Suspinare zdrobită dă-mi mie, Născătoare de Dum-nezeu, şi lacrimă sufletească ca să-mi plâng păcatele mele cele multe şi cugetele cele neîndreptate, şi voi ru-ga, Doamnă, milostivirea ta.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel neajuns; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Răscumpărare făcându-Se nouă Fiul tău, pe toţi ne-a izbăvit din stricăciune, Fecioară; pentru aceea izbă-veşte-mă de cugetul cel trupesc şi de scularea asupră-mi a patimilor.
Cu supărările diavoleşti, mintea mea totdeauna întru cugete necuvioase cu taină trăgându-se, să nu o laşi, Stăpână, ci pune-o nerăsturnată.
Slavă ...
Pentru milostivirile milei, Fiul tău S-a arătat Mân-tuitor păcătoşilor şi vameşilor; pe Care urmându-L, Cu-rată, acum miluieşte-mă pe mine, cela ce mai mult decât toţi am păcătuit.
Şi acum ...
În toate zilele se ispiteşte vicleanul balaur să rupă
smeritul meu suflet; ci sfarmă, Născătoare de Dumne-zeu, dinţii cei stricători de suflet ai acestuia.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul patimilor s-a sculat asupra mea şi viforul vânturilor celor potrivnice; ci, întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă izbăveşte din strică-ciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.
În valurile vieţii cu vătămare de minte necontenit cufundându-mă, eu ticălosul, şi vânturându-mă totdeau-na de vânturile vrăjmaşului, acum strig ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ajută-mi!
Curgeri de lacrimi duhovniceşti dă-mi mie, Fecioa-ră, ca să spăl tina greşelilor mele şi către apa iertării în-dreptează-mă în ziua judecăţii.
Slavă ...
Adormit-am întru moarte sufletească şi zac în mor-mântul deznădăjduirii; ci dă-mi mie mâna, Preasfântă Fecioară, şi mă scoală, rogu-mă, povăţuindu-mă către pocăinţă şi către viaţă.
Şi acum ...
Dintru tine, de Dumnezeu dăruită, curg râurile cele pururea curgătoare ale minunilor, şi adapă faţa a tot pământul şi îngraşă gânditor sufletele noastre.
Sedealna:
Fărădelegile mele, covârşind nisipul mării, acopăr smeritul meu suflet; ci cu mulţimea îndurărilor tale, Cu-rată, şterge degrab toate greşelile mele, şi de mâhniciu-nea care mă cuprinde izbăveşte-mă, şi de toată bucuria şi veselia umple inima mea, Fecioară.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe văpaia cea din cuptor au stins-o tinerii şi cereas-ca rouă au primit-o cu credinţa: Bine cuvântat eşti Dum-nezeul părinţilor noştri.
De ceasul morţii temându-mă, pentru munca cea veşnică, la tine cad, Născătoare de Dumnezeu; mântu-ieşte-mă atunci din cursa vânătorilor.
Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeul Cel neîncăput, pe mintea mea cea cu multe greşeli strâmto-rată slobozeşte-o, Născătoare de Dumnezeu, de tirania acestora.
Slavă ...
Pe cel după chipul Tău, Hristoase, l-am întinat cu faptele cele necuvioase, eu ticălosul. Pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Tu dă-mi mie lacrimă cu-răţitoare de greşeli.
Şi acum ...
Când voi fi judecat, ca un vinovat, înaintea diva-nului lui Hristos, arată-te mie, Preacurată, şi mă izbă-veşte din toată munca cu fierbinte părtinirea ta.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a născut ...
Râvnind desfrânatului cu adevărat, toată viaţa mea am cheltuit-o în păcate; dar acum strig: Greşit-am ţie! Fă-mă ca pe unul din argaţii Fiului şi Ziditorului tău, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Când cu porunca lui Dumnezeu va vrea sufletul meu să iasă din viaţă, atunci răpeşte-l din cursa vânăto-rilor, Preacurată, care strigă ţie: Toate lucrurile te lău-dăm pe tine şi te fericim întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Adormind întru moarte, zac în mormântul deznă-dăjduirii, Fecioară; ci tu înviază-mă şi cu priveghere mă învredniceşte a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Dom-nului pe Domnul.
Şi acum ...
Stăpână Curată, Născătoare de Dumnezeu, izbă-veşte-mă de stricăciunea păcatelor şi de asupreala şi reaua lucrare a diavolilor, încetează-mi tulburarea pati-milor şi stinge văpaia cea nesuferită a dulceţilor, cu roua darului tău.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început, mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Năs-cătoarea de Dumnezeu cu trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine rugul cel nears şi Sfântă Fecioară, Maica Luminii şi de Dumnezeu Născătoare, nădejdea noastră a tuturor, te mărim.
Suflete, se apropie sfârşitul; lângă uşi este divanul; depărtează-te de lucrurile ruşinii şi apucă-te de petrece-rea cea bună, că ai ajutătoare pe Născătoarea de Dumne-zeu, ceea ce din toată răutatea te izbăveşte.
Alunecându-mă cu gândurile şi căzând întru adân-cul pierzării, rog acum, Fecioară, folosinţa ta: Întăreşte clătită neputinţa minţii mele pe piatra cea tare a porun-cilor lui Dumnezeu.
Slavă ...
Legile Tale le-am lepădat şi mântuitoarele porunci
le-am călcat, Îndurate, şi mă tem de înfricoşatul Tău divan, întru care, şezând, vei judeca toate; pentru aceea strig: În dar mântuieşte-mă, Cuvinte, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Neamul oamenilor, cea cu totul fără prihană, cu solirea ta cea nebiruită îmbogăţindu-ne, strigăm ziua şi noaptea: Să nu încetezi a ruga pe Făcătorul şi Fiul tău, să miluiască pe cei ce te laudă pe tine.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu