Canoanele Maicii Domnului - glas 4 - luni

LUNI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Cela ce ai bătut Egiptul şi pe tiranul Faraon l-ai cufundat în mare, mântuit-ai pe popor din robie, pe cel ce cânta cu Moisi cântare de biruinţă, că Te-ai proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Tu singură eşti sprijin şi scăpare şi păzire a robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, Curată; pentru aceasta cad la tine şi strig: Mântuieşte-mă pe mine ticălosul cu milostivirea ta.
Faptele mele cele ascunse muncesc ştiinţa mea, aducând înaintea feţii mele mustrarea acesteia. Deci, sârguieşte-te, Stăpână, de-mi fii mie ajutor şi mai îna-inte de sfârşit izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Sfinţeşte-mi Stăpână, inima mea cea întinată, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt şi eşti mai sfântă decât puterile cele de sus, cea singură Prealăudată.
Şi acum …
Întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele şi către tine, cea milostivă, cu credinţă am năzuit; să nu mă treci cu vederea, nădejdea celor deznădăjduiţi, ci ca o atotputernică întâmpină-mă şi mă mântuieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreş-te-mă Doamne, ca să Te laud cu adevărat şi să fac voia Ta, că nu este sfânt ca Tine, Dumnezeul nostru.
Roua milostivirii tale dăruieşte-o mie celui topit de arşiţa păcatului şi a necazurilor, cea cu totul fără pri-hană, Curată, răcorindu-mi sufletul şi veselindu-mi ini-ma.
Întunericul minţii mele, Născătoare de Dumnezeu, mă rog risipeşte-l, ca o bună, cu Lumina cea dintru tine, şi învredniceşte-mă a mă spăla cu lacrimile pocăinţei, ca o îndurată şi mult milostivă.
Slavă ...
Cu picăturile milei tale, Fecioară, stinge cărbunii patimilor mele, de Dumnezeu dăruită, şi făclia inimii mele cea stinsă aprinde-o, ceea ce eşti sfeşnic de aur.
Şi acum ...
Mă viscoleşte pe mine viscolul păcatului şi valul gândurilor celor necuvioase; milostiveşte-te, cea cu totul fără prihană, şi-mi tinde mână de ajutor, ca o milostivă, ca, mântuindu-mă, să te cinstesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi am proslă-vit puterea Ta.
Maica lui Dumnezeu cea foarte minunată, strălu-ceşte-mi mie razele pocăinţei, dezleagă-mi negura tică-losului meu suflet şi pierde-mi gândurile cele rele ale inimii mele.
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţă te rog şi cer: Milostiv fă-mi mie, ca o milostivă, pe Ju-decătorul şi Fiul tău, ca întru laudă să te slăvesc pe tine.
Slavă ...
Pe inima mea cea smerită şi leproasă cu aducerile
asupră-i a necuratelor patimi, ceea ce eşti singură cura-tă, ca un doctor tămăduieşte-o şi din mâna diavolilor ră-peşte-o.
Şi acum ...
Acoperământ, sprijin şi scăpare fii-mi mie, robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de focul gheenei pe mine cel vrednic de osândă, ca veşnic să te slăvesc pe tine.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Să-mi răsari mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine, Hristoase, mânecă duhul meu şi Te laudă, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine am scăpat, Împăra-tul păcii.
Omorât fiind cu patimile şi cu gândurile, cea cu totul fără prihană, la îndurările tale alerg, la acoperă-mântul tău cel fierbinte, şi ajutor năzuiesc, Stăpână; ceea ce singură ai născut Viaţa, înviază-mi inima mea.
Pe mine cel rănit cu sabia păcatului, vindecă-mă cu prea lucrătoarea ta doctorie, ceea ce ai născut pe Domnul Mântuitorul, Care cu suliţa S-a rănit pentru mine şi a rănit, Preacurată, inima şarpelui.
Slavă ...
Tămăduieşte rătăcirile minţii mele, vindecă pati-mile sufletului meu şi goneşte întunericul trândăviei mele, cea cu totul fără prihană, ca să te laud cu mulţu-mită şi cu dorire să cânt sprijinul tău cel fierbinte.
Şi acum …
Ape de vindecări verşi tuturor celor ce bolesc, pu-rurea Fecioară, ca un nor însufleţit, cu adevărat al Împă-ratului Hristos. Pentru aceea, te rog pe tine cu de-adin-sul: Trimite-mi mie, celui bolnav, roua vindecărilor tale.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În marea vieţii, pentru faptele mele m-am pogorât până la iad, ci ca Iona din chit, aşa strig: Fiule şi Cuvân-tule al lui Dumnezeu, mă rog, scoate-mă dintru adâncul răutăţilor.
Ceea ce singură eşti ajutorul tuturor, ajută-ne nouă celor ce ne primejduim şi trimite-ne mâna şi către lima-nul mântuirii îndreptează-ne, Una de Dumnezeu dăruită.
Răpeşte-mă, Preacurată, în ceasul cel înfricoşător de la darea de seamă şi izbăveşte-mă de la amăgirea cea cumplită a diavolilor şi de judecată şi de focul cel veşnic.
Slavă ...
Te laud pe tine, Preacântată şi slăvesc măririle tale cele cinstite; pentru aceea slobozeşte-mă de patimile cele necurate şi slavei celei negrăite învredniceşte-mă.
Şi acum ...
Datori suntem a te lăuda, dar cu adevărat, după vrednicie, nu putem. Pentru aceea minunându-ne, cu tă-cerea cinstim Taina cea negrăită care, înfricoşat, întru tine s-a lucrat.
Sedealna:
Cela ce îmbracă cerul cu nori, Cela ce înfăşoară tot pământul cu negură şi îngrădeşte marea cu nisip, Acesta nescris împrejur cu Dumnezeirea fiind, vrând, Se scrie împrejur şi cu scutece Se înfaşă şi cu îmbrăcămin-tea trupului dintru tine, Curată, S-a făcut Om şi a mân-tuit pe om.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui
177
Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cup-torul cel cu foc, ca într-o cămară luminată dănţuiau, stri-gând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce singură ai născut pe Domnul neschimbat, de Dumnezeu dăruită, roagă-L pe Dânsul ca să schimbe mintea mea cu preaputernica Sa dreaptă, către cele mai bune, care cumplit se răstoarnă de asuprelile diavolilor.
Împărăteasă Fecioară, ceea ce ai născut pe Împă-ratul Hristos, milostiveşte-te şi mă mântuieşte pe mine, cela ce mă clătesc de patimi, şi întăreşte-mă întru cre-dinţă şi mă povăţuieşte la calea mântuirii, ceea ce eşti mântuirea credincioşilor.
Slavă ...
Curăţitoare arată-te mie către Cel ce S-a născut dintru tine, cea cu totul fără prihană, opriri de datoriile cele cumplite pricinuindu-mi mie şi dumnezeiască intra-re în împărăţia lui Dumnezeu, şi îndulcire a desfătării şi împărtăşire a Luminii.
Şi acum ...
Marie, cea cu totul fără prihană şi neasemănată întru sfinţenie, care ai născut pe Dumnezeu cu trup, fără ispită de nuntă, Fecioară curată, roagă-te Lui ca să mă izbăvească de tot felul de răutate şi de muncă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
În văpaie de foc ...
Cu desfrânare săvârşindu-mi viaţa şi lucrând toată necurăţia, mă cutremur de divan, de înfricoşata cercare şi de cumplita hotărâre a osândirii mele; miluieşte, Fe-cioară, sufletul meu, şi mai înainte de moarte dă-mi ier-tare.
Întru tine mi-am pus toată nădejdea mântuirii, Maica lui Dumnezeu cea neispitită de nuntă, şi pe tine te chem totdeauna spre ajutor. Mântuieşte-mă din necazuri şi din ispitele vrăjmaşilor, şi-mi dezleagă laţurile greşe-lilor mele şi din focul cel veşnic răpeşte-mă.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Arătatu-te-ai mai înaltă decât îngerii, întrupând negrăit pe Dumnezeu. Deci, pe Acesta roagă-L, Stăpână cu totul fără prihană, ca să mă fac mai înalt decât ispi-tele cele trupeşti şi să mă izbăvesc de judecata ce va să fie şi veşnicii vieţi să mă învrednicesc.
Şi acum ...
Umple-mă de ape dumnezeieşti, Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul vieţii; izbăveşte-mă de arşiţa păcatelor mele şi povăţuieşte-mă către viaţă şi mântuire, Curată, ca să cânt la toţi minunile tale şi să cinstesc cu dorire puterea ta.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
În văpaie de foc Îţi stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi, binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Ră-săritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
Opreşte păşunea păcatului meu, de Dumnezeu dă-ruită, care vatămă sufletul şi trupul şi gândul meu, şi cu atotputernică solirea şi părtinirea ta dă-mi tămăduirea mântuitoare, adică preacurata frică a Stăpânului.
Tu eşti luminarea mea, tu izbăvirea mea şi ajută-toarea mea; tu slava şi lauda şi aşteptarea şi mântuirea mea eşti, cea cu totul binecuvântată, şi ţie cu credinţă mă închin şi strig: Mântuieşte-mă pe mine ticălosul, cela ce nebuneşte de la Dumnezeu m-am depărtat.
Slavă ...
Mântuieşte-mă, Curată, ceea ce ai născut pe Mân-tuitorul, Cel întru tot îndurat; miluieşte pe robul tău şi îndreptează-mă către cărările pocăinţei; ridică din mijloc smintelile vicleanului şi de pândirea lui izbăveşte-mă şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Şi acum ...
Mintea nu poate şi tot gândul pământenilor se întunecă, vrând a te lăuda pe tine, ceea ce covârşeşti şi pe îngeri cu sfinţenia şi eşti mai înaltă decât serafimii şi decât heruvimii, Preasfântă; pentru aceea, binecuvântân-du-te, strigăm ţie glasul îngerului: «Bucură-te». Amin!