MARȚI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire a cu-fundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preasfinţită Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai făcut încăpere sfinţită a Cinstitului şi cu adevărat Sfân-tului Duh, sfinţeşte inima mea, ceea ce s-a făcut încăpe-re pângărită a necuratelor duhuri.
Dă-mi, Preasfântă, lacrimă stingătoare a focului gheenei şi învredniceşte-mă ca noaptea şi ziua să-mi spăl patul meu şi aşternutul meu cu curgeri de umilinţă, ca să nu adorm întru moarte.
Slavă ...
Mulţimea dulceţilor celor de multe feluri mă tulbu-ră şi viscolul patimilor celor în multe chipuri mă învâr-teşte, împingându-mă întru deznădăjduire; ci cu dreapta ta cea de viaţă purtătoare, Prealăudată, ocârmuieşte-mă la limanul pocăinţei.
Şi acum ...
Cuvântul Tatălui, Cela ce pe toate le-a înfiinţat dintru nefiinţă, ca un Dumnezeu, Pricinuitorul Cel mai presus de pricină a toată văzuta şi nevăzuta zidire, întru-pându-Se precum a voit, pe tine Te-a avut pricină, Stă-până.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, stri-gând: Tu eşti tăria mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Mai cinstită cu neasemănare decât serafimii fiind, pe mine cel ce te cinstesc pe tine de-a pururea, Preacins-tită Stăpână, din necinstirea necinstitelor patimi izbăveş-te-mă şi mă mântuieşte.
În ziua înfricoşatei cercări să te aflu pe tine părti-nitoare nemincinoasă, iar în vremea ieşirii mele, grabni-că sprijinitoare, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Cela ce se poartă pe umerii cei curaţi ai heruvi-milor, pe tine, Stăpână, căruţă purtătoare de văpaie te-a făcut pe pământ, întru care purtându-Se cu noi a vorbit.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti mai sfântă decât sfintele puteri, pe Dumnezeu, Cel ce în sfintele suflete ale sfinţilor Se odihneşte, cu sfinţenie L-ai născut, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioa-ră S-a întrupat şi firea omenească a îndumnezeit, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Scârba strămoşilor ai dezlegat-o, Preasfântă Năs-cătoare de Dumnezeu, bucurie nouă născându-ne, pe Zi-ditorul şi Izbăvitorul, pe Care cu de-adinsul roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Prin tine, Maică Fecioară, lumea s-a miluit, care prin călcarea de poruncă s-a netrebnicit. Pentru aceasta cu cântări de laude, după datorie, pe tine te fericim.
Slavă ...
Fecioară, cea cu mii de nume numită, Stăpână mult cântată, Preasfântă Doamnă, cămară cu totul de aur, neîmpletită de mâini, neîntinată, nestricată Mireasă, prea nestricăcioasă, neispitită de nuntă, Maica lui Dum-nezeu, tu mă miluieşte.
Şi acum ...
Pe Iisus, Dătătorul de viaţă, pe care L-ai născut, Stăpână, Care mai presus de minte şi de cuvânt din tine S-a făcut Om, roagă-L totdeauna ca să mă arate părtaş părţii şi stării aleşilor.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu legea poruncilor Tale, Singure Iubitorule de oamenii, luminează mintea mea, rogu-mă, Doamne, şi mă miluieşte.
Scaune în chipul focului, căruţă heruvimicească a lui Dumnezeu, cămară preacinstită, scară cerească, si-criule preafrumos aurit, porumbiţă cuvântătoare, Prea-sfântă Fecioară, mântuieşte-mă.
Ploi de lacrimi curăţitoare plouă-mi mie, Curată; plâns de bucurie, scârbă veselitoare, izvor de lacrimi purtător al umilinţei, pocăinţă fierbinte şi iertare, dă-mi mie, Stăpână.
Slavă ...
Lăcaşule însufleţite, încăpător al slavei lui Dum-nezeu, sfântă sălăşluire, dumnezeiescule palat, cel curat şi sfinţit, vistierie a lui Hristos, cămară cu porfiră de aur, Preasfântă Fecioară, mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Suspină, plângi, spală-ţi faţa ta, suflete, cu lacri-
mile cele ce curg; spală-ţi mâinile tale cu curgeri de umilinţă şi ca desfrânata cu mintea apucă-te de picioa-rele celei Preacurate şi vei lua iertare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum pe proorocul dintru adânc şi din stricăciu-ne l-ai scos, şi viaţa mea, Bunule, izbăveşte-o din gre-şeli, cu milostivirea Ta.
Născătoare de Dumnezeu, întăreşte-mă să picurez picături de lacrimi curgătoare, căci peste tine a picat roua cea cerească; că lâna cea purtătoare de rouă, Naş-terea ta, Fecioară, a arătat.
Acum ascultă suspinul meu, Fecioară, şi grăbeşte de scoate pe robul tău din gura leului, ca să te laud pe tine, cea Prealăudată şi fără prihană.
Slavă ...
De multe ispite fiind ţinut, strigat-am de multe ori, şi din toate m-ai izbăvit nerănit; şi acum strig ţie: Mân-tuieşte sufletul meu, Stăpână.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel iubitor de oa-meni şi îndurat şi voitor al milei, Născătoare de Dum-nezeu, miluieşte sufletul meu, că spre tine nădejdile şi-a pus.
Sedealna:
Mieluşeaua şi Fecioara văzându-Te pe Tine, Puter-nice, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea lăcrimând: Ce este această negrăită pogorâre a Ta, Cuvântule? Cum Te-a osândit acum poporul cel osândit, pe Tine, Dumne-zeule, Cela ce pe toţi vei judeca? Laud mila Ta cea ne-spusă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe Cela ce în cuptor pe tineri nearşi i-a păzit şi focul l-a stins, să-L lăudăm, zicând: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Bogatul cel mult, care mai înainte petrecea întru îndulcire şi întru desfătare, o picătură de apă cerând, ca să-şi răcorească limba, care se chinuia în văpaia ghee-nei, Fecioară, nu a dobândit-o! O, suflete al meu, înfri-coşează-te de pildă!
Ceasul judecăţii punându-l în minte mă cutremur, Stăpână, şi cu grijă fiind ţinut, la tine, nădejdea mea cea tare, alerg cu lacrimi; să nu mă laşi atunci fără de păr-tinire.
Slavă ...
Cela ce sunt cu sufletul nesimţitor şi întunecat ca piatra, te rog pe tine, Preasfântă, ceea ce eşti lespede de Dumnezeu scrisă, întru care a scris Dumnezeu iertarea tuturor, scrie-mă şi pe mine în cartea celor vii.
Şi acum ...
Eu cel întinat cu multe păcate, când voi sta gol înaintea înfricoşatului divan al lui Hristos, atunci să stai împreună cu mine, Stăpână, izbăvindu-mă de nevoie şi de toată vătămarea.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul Hristos ...
Bucură-te, pământule de Dumnezeu umblate, raiu-le cuvântător, de Dumnezeu odrăslit; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, scaune de foc; bucură-te, palat şi încăpere a bucuriei, cleşte de Cărbune purtător şi sfeşnic cu totul de aur, plin de Dumnezeiasca Lumină cea ne-
stinsă.
Dulceaţa dumnezeieştii mângâieri să o picuri în sufletul meu, care este ţinut cu amărăciunea greşelilor, Fecioară neispitită de nuntă; că tu eşti dulceaţa îngeri-lor, tu şi a oamenilor credincioşi, şi-mi dă să dobândesc Cina cea cerească şi desfătarea cea dulce a raiului.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ceea ce eşti sfeşnic preastrălucit al Luminii celei cu trei Sori, cu lumina ta alungă întunericul greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu, dăruindu-mi izbăvire de durerile cele grele, mie celui ce cu credinţă laud şi preaînalţ, Preacurată, Naşterea ta.
Şi acum ...
În ceasul sfârşitului meu, Fecioară, din mâinile diavolilor răpeşte-mă, şi din osândire, şi de la darea de seamă, de la înfricoşata cercare, şi de la vameşii cei a-mari, şi de la cumplitul stăpânitor, Maica lui Dumnezeu, şi din focul cel veşnic al osândei.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit, ti-nerii cei robiţi în cuptor ziceau cu mare glas: Toate lu-crurile lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Mireasa cea Preaslăvită şi Preasfântă, Năs-cătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Ziditorul tuturor celor văzute şi a celor nevăzute, întru cântări te mărim.
Cu ochiul Tău cel milostiv vezi-mi necazul meu cel mai de pe urmă, pe care mi l-a pricinuit nemăsurarea greşelilor mele, şi după mulţimea durerilor mele, mân-gâierile tale, Stăpână, acum în inima mea pe sufletul
meu degrab să-l veselească.
Cu gură desfătată şi cu limbă întinsă şi cu suflet bucuros, niciodată nu voi înceta a te cinsti pe tine, Stă-pâna cea mult lăudată. Că întru numele tău voi ridica mâinile mele şi în toată viaţa mea, bucurându-mă, bine te voi cuvânta, ceea ce eşti viaţa celor ce te doresc pe tine.
Slavă ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, adâncul şi no-ianul cel mare al milei, opreşte şi usucă izvorârea şi curgerile relelor mele cu curgerea milostivirii tale, cea cu totul fără prihană, dându-mi mie curgere de umilinţă care mă spală, Fecioară.
Şi acum ...
Stâlpare putredă, rod sănătos n-a odrăslit nicioda-tă, nici izvor amar n-a izvorât apă dulce. Dar cuvinte drepte, cum va face inima îndărătnică? Pentru aceasta mă cutremur, Stăpână, a te cinsti pe tine, însă ştiind cre-dinţa mea, mântuieşte-mă. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu