SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru tre-cându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi în chi-pul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cela ce este cu firea nezidit şi cu Părintele de-a pururea vecuitor, şi mai presus de ani şi mai înainte de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face Om, ca să mântuiască pe om.
Tu singură Dumnezeiască Mireasă ai ţinut în braţe pe Cela ce şade întru cele înalte, Care S-a făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii încăpere vrednică a Stăpâni-torului a toate.
Slavă ...
Veniţi toţi să lăudăm pe Preacurata Maria, ca pe ceea ce însăşi a născut pe Hristos Domnul, Care a înnoit firea omenească, şi a rămas Fecioară nestricată.
Şi acum ...
Izbăveşte-mă de lacrimile şi de suspinele cele gă-tite mie la înfricoşata judecată care va să fie, cu bine primitele tale rugăciuni, Maică neîntinată, cele către Zi-ditorul şi Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase, stri-gând: Tu eşti tăria mea, Doamne, scăparea şi întărirea.
Cela ce m-a zidit dintâi din ţărână pe mine omul, Acela Se zideşte în pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, îndreptând căderea cea de demult.
Stăpânirea morţii şi hotărârea blestemului celui de demult le-ai stricat, Născătoare de Dumnezeu, zămislind Viaţa; drept aceea, cinstim preacurată Naşterea ta.
Slavă ...
Pe tine Maica lui Dumnezeu, părtinitoare tare te-am câştigat; spre tine punându-ne nădejdile, ne mântuim şi către tine năzuind, ne păzim.
Şi acum ...
Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire Celui Năs-cut al tău şi chemare asemănată, Preacurată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele Dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Înfrumuseţatu-te-ai mai mult decât toată buna cu-viinţă a îngerilor, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lor şi Domnul, întrupat din preacuratele tale sângiuri, Fecioa-ră, pe Cel ce izbăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul.
Lepădând toată întinăciunea mâncării celei dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer, care a răsărit din pământul Fecioara, pe care, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor, să o lăudăm.
Slavă ...
Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel neîn-tinat, uşa Luminii, masa şi năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat şi cu umbra deasă, care a încăput pe
Ziditorul, se fericeşte.
Şi acum ...
Curgerile darurilor tale şi izvorul tămăduirilor şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împărţesc din mâna cea încăpătoare de viaţă a Atotţiitorului, Cela ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Tu, Domnul meu, Lumină în lume ai venit; Lumi-nă sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, răsă-rind Soarele cel gândit, razele cele strălucitoare ale Dum-nezeirii Lui peste toţi le-a întins; pentru aceasta toţi te slăvim.
Adevărat Dumnezeu născând nouă, cu trup, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu Prea-curată te numim, şi glasul cel potrivit alcătuim Naşterii tale.
Slavă ...
De o fire şi de un chip fiind cu Tatăl, Fiul Cel Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău, Maică Fe-cioară.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană, sufletul meu cel îngheţat de stăpânia răutăţilor, cu fier-binte rugăciunea ta, cu bună cuviinţă ridică-l la căldura dumnezeieştii dragoste a Ziditorului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine; de sângele diavolilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţiei, în pânte-cele tău, Fecioară, S-a sălăşluit Stăpânul cel curat, vrând să curăţească frământătura oamenilor.
Cer ai făcut firea cea pământească a oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi stricată fiind o ai înnoit pe dânsa; pentru aceasta cu neîncetate glasuri te lăudăm.
Slavă ...
Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Care pentru noi oamenii S-a făcut Om, precum suntem noi, fără de schimbare, în două firi cunoscut.
Şi acum ...
Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale nenumăratelor puterilor celor de sus, mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de ajutor.
Sedealna:
Cu multe păcate, eu desfrânatul mi-am întunecat mintea; deci strig folosinţei tale celei tari, Născătoare de Dumnezeu: Luminează-mi luminile sufletului meu, stră-luceşte-mi raza cea luminată a pocăinţei şi mă îmbracă în arma Luminii, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 7-a, Irmos:
În cuptorul cel persesc tinerii lui Avraam, cu dra-gostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focu-
lui fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cuvântul Cel ce este dintru început, sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, S-a întrupat, şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de oameni, Domnul Dum-nezeul părinţilor, Cel binecuvântat.
Uşă gândită te-ai arătat, Dumnezeiască Mireasă, a Soarelui Celui de sus, Care, mai presus de cuvânt şi de cuget, din tine S-a arătat oamenilor pe pământ, a Dum-nezeului părinţilor, Cel binecuvântat.
Slavă ...
Înfrumuseţată fiind cu fapte bune, ai stat de-a dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale, Fecioară nenuntită, rugându-te neîncetat ca să ne izbăvim de toată nevoia.
Şi acum ...
Cu îndrăzneala ta de Maică rupe lanţurile greşe-lilor, ale celor ce cu dreaptă credinţă cântă Naşterii tale, Fecioară: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniil ...
Neapropiat fiind, ca un Ziditor, de toate cetele cele mai înalte, a locuit în pântecele tău, Fecioară, păzindu-te nearsă şi după naştere nestricată, Căruia acum strigăm: Lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Curată fiind de prihane şi de întinăciuni şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi cu Tatăl împreună fără de început este;
pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînăl-ţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, te măr-turisim cu gura şi cu mintea, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, că ai născut, Preacurată, pe Hristos, Făcătorul şi Domnul şi Împăratul, îmbrăcat cu trup. Pentru aceasta te lăudăm, Fecioară, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum ...
Pe tine chivotul cel preasfânt şi umbrit de Dumne-zeiescul Duh, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai îna-inte de veci şi pururea vecuitor, Care pentru negrăita Sa milostivire S-a făcut Om, te lăudăm Născătoare de Dum-nezeu şi te preaînălţăm întru toţi vecii
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile lei-lor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună în-cingându-se şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din mar-ginea unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate; pentru aceas-ta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pe Cărbunele Cel gândit, Dumnezeiască Mireasă, pe Care L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe, Preacurată Năs-cătoare de Dumnezeu, cu chipul nostru unindu-Se, şi mântuire lumii strălucind; pentru aceasta toţi te mărim.
Semnele Naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, proorocii mai înainte le-au propovăduit, de de-parte pentru cele cu taină învăţându-se, şi prin insuflarea Dumnezeiescului Duh cu mare glas le-au propovăduit lumii; de ale căror împliniri acum ne minunăm.
Slavă ...
Frumos cu podoaba şi mai strălucit decât toţi este Rodul pântecelui tău, că tu Fecioară, de Dumnezeu Năs-cătoare, ai născut pe Dumnezeu întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om; pentru aceasta toţi te mărim.
Şi acum ...
Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine cea cu adevărat prea proslăvită, de toată neslăvirea păcatului mă izbă-veşte şi slavei cereşti mă fă părtaş pe mine, cela ce alerg la tine. Amin!
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru tre-cându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi în chi-pul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cela ce este cu firea nezidit şi cu Părintele de-a pururea vecuitor, şi mai presus de ani şi mai înainte de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face Om, ca să mântuiască pe om.
Tu singură Dumnezeiască Mireasă ai ţinut în braţe pe Cela ce şade întru cele înalte, Care S-a făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii încăpere vrednică a Stăpâni-torului a toate.
Slavă ...
Veniţi toţi să lăudăm pe Preacurata Maria, ca pe ceea ce însăşi a născut pe Hristos Domnul, Care a înnoit firea omenească, şi a rămas Fecioară nestricată.
Şi acum ...
Izbăveşte-mă de lacrimile şi de suspinele cele gă-tite mie la înfricoşata judecată care va să fie, cu bine primitele tale rugăciuni, Maică neîntinată, cele către Zi-ditorul şi Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase, stri-gând: Tu eşti tăria mea, Doamne, scăparea şi întărirea.
Cela ce m-a zidit dintâi din ţărână pe mine omul, Acela Se zideşte în pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, îndreptând căderea cea de demult.
Stăpânirea morţii şi hotărârea blestemului celui de demult le-ai stricat, Născătoare de Dumnezeu, zămislind Viaţa; drept aceea, cinstim preacurată Naşterea ta.
Slavă ...
Pe tine Maica lui Dumnezeu, părtinitoare tare te-am câştigat; spre tine punându-ne nădejdile, ne mântuim şi către tine năzuind, ne păzim.
Şi acum ...
Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire Celui Năs-cut al tău şi chemare asemănată, Preacurată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele Dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Înfrumuseţatu-te-ai mai mult decât toată buna cu-viinţă a îngerilor, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lor şi Domnul, întrupat din preacuratele tale sângiuri, Fecioa-ră, pe Cel ce izbăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul.
Lepădând toată întinăciunea mâncării celei dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer, care a răsărit din pământul Fecioara, pe care, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor, să o lăudăm.
Slavă ...
Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel neîn-tinat, uşa Luminii, masa şi năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat şi cu umbra deasă, care a încăput pe
Ziditorul, se fericeşte.
Şi acum ...
Curgerile darurilor tale şi izvorul tămăduirilor şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împărţesc din mâna cea încăpătoare de viaţă a Atotţiitorului, Cela ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Tu, Domnul meu, Lumină în lume ai venit; Lumi-nă sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, răsă-rind Soarele cel gândit, razele cele strălucitoare ale Dum-nezeirii Lui peste toţi le-a întins; pentru aceasta toţi te slăvim.
Adevărat Dumnezeu născând nouă, cu trup, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu Prea-curată te numim, şi glasul cel potrivit alcătuim Naşterii tale.
Slavă ...
De o fire şi de un chip fiind cu Tatăl, Fiul Cel Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău, Maică Fe-cioară.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană, sufletul meu cel îngheţat de stăpânia răutăţilor, cu fier-binte rugăciunea ta, cu bună cuviinţă ridică-l la căldura dumnezeieştii dragoste a Ziditorului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine; de sângele diavolilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţiei, în pânte-cele tău, Fecioară, S-a sălăşluit Stăpânul cel curat, vrând să curăţească frământătura oamenilor.
Cer ai făcut firea cea pământească a oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi stricată fiind o ai înnoit pe dânsa; pentru aceasta cu neîncetate glasuri te lăudăm.
Slavă ...
Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Care pentru noi oamenii S-a făcut Om, precum suntem noi, fără de schimbare, în două firi cunoscut.
Şi acum ...
Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale nenumăratelor puterilor celor de sus, mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de ajutor.
Sedealna:
Cu multe păcate, eu desfrânatul mi-am întunecat mintea; deci strig folosinţei tale celei tari, Născătoare de Dumnezeu: Luminează-mi luminile sufletului meu, stră-luceşte-mi raza cea luminată a pocăinţei şi mă îmbracă în arma Luminii, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 7-a, Irmos:
În cuptorul cel persesc tinerii lui Avraam, cu dra-gostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focu-
lui fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cuvântul Cel ce este dintru început, sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, S-a întrupat, şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de oameni, Domnul Dum-nezeul părinţilor, Cel binecuvântat.
Uşă gândită te-ai arătat, Dumnezeiască Mireasă, a Soarelui Celui de sus, Care, mai presus de cuvânt şi de cuget, din tine S-a arătat oamenilor pe pământ, a Dum-nezeului părinţilor, Cel binecuvântat.
Slavă ...
Înfrumuseţată fiind cu fapte bune, ai stat de-a dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale, Fecioară nenuntită, rugându-te neîncetat ca să ne izbăvim de toată nevoia.
Şi acum ...
Cu îndrăzneala ta de Maică rupe lanţurile greşe-lilor, ale celor ce cu dreaptă credinţă cântă Naşterii tale, Fecioară: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniil ...
Neapropiat fiind, ca un Ziditor, de toate cetele cele mai înalte, a locuit în pântecele tău, Fecioară, păzindu-te nearsă şi după naştere nestricată, Căruia acum strigăm: Lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Curată fiind de prihane şi de întinăciuni şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi cu Tatăl împreună fără de început este;
pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînăl-ţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, te măr-turisim cu gura şi cu mintea, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, că ai născut, Preacurată, pe Hristos, Făcătorul şi Domnul şi Împăratul, îmbrăcat cu trup. Pentru aceasta te lăudăm, Fecioară, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum ...
Pe tine chivotul cel preasfânt şi umbrit de Dumne-zeiescul Duh, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai îna-inte de veci şi pururea vecuitor, Care pentru negrăita Sa milostivire S-a făcut Om, te lăudăm Născătoare de Dum-nezeu şi te preaînălţăm întru toţi vecii
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile lei-lor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună în-cingându-se şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din mar-ginea unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate; pentru aceas-ta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pe Cărbunele Cel gândit, Dumnezeiască Mireasă, pe Care L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe, Preacurată Năs-cătoare de Dumnezeu, cu chipul nostru unindu-Se, şi mântuire lumii strălucind; pentru aceasta toţi te mărim.
Semnele Naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, proorocii mai înainte le-au propovăduit, de de-parte pentru cele cu taină învăţându-se, şi prin insuflarea Dumnezeiescului Duh cu mare glas le-au propovăduit lumii; de ale căror împliniri acum ne minunăm.
Slavă ...
Frumos cu podoaba şi mai strălucit decât toţi este Rodul pântecelui tău, că tu Fecioară, de Dumnezeu Năs-cătoare, ai născut pe Dumnezeu întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om; pentru aceasta toţi te mărim.
Şi acum ...
Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine cea cu adevărat prea proslăvită, de toată neslăvirea păcatului mă izbă-veşte şi slavei cereşti mă fă părtaş pe mine, cela ce alerg la tine. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu