Canoanele Maicii Domnului - glas 3 - vineri

VINERI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare nouă să cântăm popoare Celui ce S-a năs-cut din Fecioară spre mântuirea noastră şi una a făcut pe cele pământeşti cu cele cereşti, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preacurată şi Preasfântă Stăpână, ce cântare de la-udă îţi voi aduce ţie, eu netrebnicul şi mult păcătosul robul tău, ca să milostiveşti pe Fiul tău să-mi dea iertare de păcate?
Răutăţile mele şi nelegiuirile au întrecut noianul mării. Deci, altă nădejde de mântuire, ca să milostiveas-că pe Înduratul Dumnezeu, nu am afară de tine, Preami-lostivă Stăpână.
Slavă ...
Îndrăzneală având către tine, o Maică a lui Dum-nezeu, cea fără prihană, cu suspin din adâncul inimii cer ca să-mi mijloceşti de la Fiul tău iertare greşelilor mele, cele mai multe decât nisipul.
Şi acum …
Nu încetez slăvindu-te, o, Preamilostivă Doamnă, eu prea ticălosul robul tău, deşi m-am afundat întru adâncul greşelilor mele celor prea fărădelege; ci tu, ca o bună, primeşte netrebnica mea cântare, mijlocindu-mi iertare de păcate.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Suflete sterp şi neroditor, a câştiga rod bine slăvit, veselindu-te, strigă: M-am întărit prin Tine, Dumnezeu-le; nu este sfânt, nu este drept afară de Tine, Doamne.
Fiind cu totul întunecat de mulţimea greşelilor, o, ticăloase suflete, strigă către Preasfânta Fecioară, cea mai sfântă decât toţi sfinţii, ca să-ţi solească iertare şi luminare de la Preamilostivul său Fiu.
Nimeni n-a păcătuit precum eu, o, Preacurată Fe-cioară! Deci, cu a ta solire învredniceşte-mă iarăşi mi-lostivirii Fiului tău, pe mine cel căzut din darul Lui, căci la tine alerg şi năzuiesc, Preamilostivă Stăpână.
Slavă ...
Toată fiind bună şi preamilostivă, Stăpână, roagă pe Preaînduratul Dumnezeu, pe Care L-am mâniat cu spurcatele mele fapte, ca să-mi dea chip de pocăinţă şi să mă învrednicească părţii celei de-a dreapta, când va veni să judece lumea.
Şi acum …
Altă nădejde nu am afară de tine, preamilostivă Doamnă, ca să îmblânzească pe Milostivul şi Dreptul Judecător pentru nelegiuirile mele cele păgâneşti; deci, milostivă fii mie păcătosului.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ce te-ai spăimântat Avacume? Cui strigi şi gră-ieşti: De la Teman va veni Dumnezeu; Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi şi ne-am văzut întru lauda Minunatului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit?
Fă milostiv pe Preaînduratul Dumnezeu, Care S-a înomenit din feciorescul tău sânge, mie prea ticălosului, care de-a pururea Îl întărât cu fărădelegile mele, ca nu
până în sfârşit să pier, ci să-ţi cânt ţie cântare de laudă.
Cum voi îndrăzni, eu ticălosul, a lăuda cu buze în-tinate şi cu limbă spurcată pe cea mai sfântă decât toţi sfinţii? Ci tu, o, Maică a Cuvântului, care prin cuvânt ai născut pe Cuvântul, milostivă te arată mie netrebnicului.
Slavă ...
Cerului cerurilor te-ai făcut petrecătoare, o, Stăpâ-nă Preamilostivă, cu Naşterea ta cea mai presus de ce-ruri şi de îngeri neînţeleasă şi de oameni neajunsă. Deci, nu înceta a ruga pe Cel Născut al tău, pentru mine robul tău.
Şi acum ...
Orbit fiind la ochii sufletului meu, de mulţimea greşelilor, la tine cad suspinând, Stăpână, ca prin solirile tale, Preamilostivă Doamnă, să-mi dai luminare, prin iertarea păcatelor, de la Fiul tău Cel Preamilostiv.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Ceaţa sufletului meu risipind-o, întru lumina Ta, Hristoase, primeşte-mă pe mine, Unule Milostive, de noapte Ţie să-Ţi strig: Luminează-mi înţelegerea minţii mele.
Astăzi, o, ticăloase suflete, s-a apropiat sfârşitul tău. Deci, de ce nu cazi la Preamilostiva Stăpână, suspi-nând din adâncul inimii, ca să milostivească pe Fiul său spre tine?
Răutăţile mele au covârşit capul meu şi am căzut întru adâncul deznădăjduirii; ci tu, ca o milostivă, o, prea fără prihană Fecioară, tinde-mi mâna milostivirii tale, ca să te laud neîncetat.
Slavă ...
Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, încă-pând pe Emanuil în pântecele tău, Fecioară, pe Care nu înceta rugându-L ca să-mi dea iertare de păcate, mie ne-trebnicului robului tău.
Şi acum …
Marie, lăcaşul lui Dumnezeu, lauda celor cereşti, şi slava celor pământeşti şi surparea celor dedesubt, nu încetez a te chema pe tine, ca să milostiveşti spre mine pe Cel ce S-a născut dintru tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Am strigat întru suspinuri netăcute către Înduratul Dumnezeu şi m-a auzit pe mine din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Adu-ţi aminte, Preamilostivă Stăpână, de ticăloşia mea cea amară şi îndulceşte amărăciunea inimii mele cu solirile tale cele prea puternice, ca neîncetat, fără tăcere, să te laud.
Arată-mă părtaş al raiului desfătării pe mine cel ce spre tine mi-am pus toată nădejdea, mijlocindu-mi ierta-rea păcatelor de la Preadulcele tău Fiu, ca o Preamilos-tivă.
Slavă ...
Iisuse Preadulce, pentru solirile celeia ce Te-a năs-cut fără prihană, picură dulceaţa darului Tău în ticăloasa mea inimă, curăţind-o de toată întinăciunea, ca de-a pu-rurea să se îndulcească de Numele Tău.
Şi acum ...
Arătatu-te-ai, Fecioară, Maică a Cuvântului, mai presus de curăţie, pe Care nu înceta rugându-L pentru
mine ticălosul, ca să-mi ierte mulţimea greşelilor, făcân-du-mă încăpere a darului Său.
Sedealna:
Preasfântă Stăpână şi Preacurată Fecioară, şi întru totul fără prihană, izbăveşte-mă pe mine cel plin de pă-cate, de prihana greşelilor, prin solirile tale cele preapu-ternice către Milostivul tău Fiu, ca pururea să te măresc.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipului celui de aur al închinării celei persane, tinerii cei trei nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului, lăudând, ziceau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cad la tine, Preacurată Fecioară, cu zdrobirea ini-mii, suspinând şi te rog: Nu te întoarce de la ticălosul robul tău, cela ce pururea te mânii cu faptele mele cele rele, ci mă întoarce la pocăinţă.
Aducându-mi aminte de nelegiuirile mele, o, Prea-milostivă Doamnă, nu încetez, pentru care şi alerg la tine, ca la o Preamilostivă, ca prin mijlocirea ta să-mi speli noroiul păcatelor, scoţându-mă din cursele vrăjma-şilor mei.
Slavă ...
Laud milostivirea ta şi slăvesc măririle tale, o, întru tot fără prihană, Stăpână; primeşte, Doamnă, săra-ca mea rugăciune şi îmblânzeşte pe Fiul tău, Cela ce S-a făcut Om pentru mine, ca să te măresc în veci.
Şi acum ...
Lacrimi aduc ţie, Stăpână, ca o jertfă fără prihană; primeşte suspinele inimii mele celei ticăloase, Preacu-rată, curăţire de greşeli dându-mi mie, ca o bună, că pe
tine te am liman de mântuire şi folositoare.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Făcătorul de bine şi Dumnezeu ...
Iacov, scară către cer văzându-te, Preacurată, mi-lostivă scăpare te-a arătat nouă. Deci, întru tot Sfântă, pe mine cel cufundat în noianul păcatelor, înalţă-mă, cu solirile tale, la lăcaşurile Fiului tău, Cel Preaîndurat.
Născătoare de Dumnezeu făcându-te, Preamilostivă Doamnă şi Stăpână a celor cereşti, ridică-mă dintru a-dâncul greşelilor, rogu-mă, Preacurată Fecioară, şi, cu solirile tale, arată-mă pe mine robul tău, locuitor al lăca-şurilor cereşti.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Israilitenilor celor de demult, ale cărora oase au căzut în pustie, m-am asemănat eu ticălosul, Preasfântă Fecioară, întorcându-mă iarăşi în Egiptul patimilor; ci tu, ca o Milostivă, nu înceta rugându-te pentru mine.
Şi acum …
Căzând către tine, o, întru totul fără prihană, Fe-cioară, mă rog cu lacrimi dintru adâncul inimii: Să nu mă laşi pe mine ticălosul să pier în mulţimea păcatelor şi să mă fac bucurie diavolilor, ci mă mântuieşte cu pu-terea ta.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Făcătorul de bine şi Dumnezeu, pe Izbăvitorul a toate şi Făcătorul lumii, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Cei ce cu dulcea săgeată a preacuratei tale Naşteri ne-am rănit, Curată, de a ta vrednică de îndrăgire frumu-seţe minunându-ne, cu cântări îngereşti, după vrednicie, pe tine Maica lui Dumnezeu te mărim.
Laudele tale, Fecioară, cine din pământeni poate să le spună? Care nici cetelor îngereşti nu sunt lesne în-ţelese, iar mie ticălosului cu totul neajunse. Drept aceea strig ţie: Binecuvântată eşti tu între femei.
Auzului meu, Preasfântă Stăpână, pune-i strajă din-spre şoptirile vrăjmaşilor mei, a celor ce pururea mă bân-tuiesc, ca numai poruncilor Fiului tău să fiu ascultător, lăudându-L în veci, şi pe tine fericindu-te.
Slavă ...
Unde voi alerga eu ticălosul, Stăpână? Sau spre cine îmi voi pune nădejdea mea? La tine nădăjduiesc, Preacurată Fecioară, ca să faci milostiv pe Fiul tău, în ziua judecăţii, mie netrebnicului robului tău.
Şi acum ...
Întru totul fără prihană, Fecioară, cu fierbinţeală mă rog şi cu suspin, să nu depărtezi darul tău de la mine, robul tău, cela ce cu neîncetare te laud, ca pe o Maică Fecioară şi Mireasă nenuntită.Amin!